Testament pentru omenire. Ultimul mesaj Urbi et Orbi al Papei Francisc

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

În Duminica Paștelui, în fața unei mulțimi adunate în Piața Sfântul Petru, Papa Francisc a rostit, prin vocea arhiepiscopului Diego Ravelli, ultima sa binecuvântare Urbi et Orbi, către oraș și către lume. A fost un mesaj profund, intens și plin de speranță, dar și un strigăt sfâșietor pentru pace, transmis din umbra suferinței fizice care i-a marcat ultimele săptămâni de viață.

„Hristos, speranța mea, a înviat”, a proclamat Papa.

În cuvintele sale simple, dar puternice, s-a simțit o certitudine senină că, deși răul nu a dispărut din lume, el nu mai are putere asupra celor care aleg iubirea, lumina și adevărul.

„Dragostea a triumfat asupra urii, lumina asupra întunericului și adevărul asupra minciunii”, a spus el. Iertarea, spunea Papa, este victoria finală a umanității.

Un apel universal la încetarea războiului

Mesajul său pascal a fost o hartă a suferinței globale, de la Gaza, Siria și Liban, la Ucraina, Yemen, Caucaz, Sudan, Cornul Africii, Myanmar și Balcanii de Vest. Pentru fiecare popor rănit, Papa Francisc a avut o rugăciune și o chemare. El a cerut încetarea imediată a focului în Gaza, eliberarea ostaticilor și acces umanitar pentru civilii înfometați. A vorbit despre durerea comunităților creștine din Orientul Mijlociu, chemând întreaga Biserică să nu îi uite.

„În fața cruzimii conflictelor care implică civili lipsiți de apărare și atacă școli, spitale și lucrători umanitari, nu ne putem permite să uităm că nu sunt lovite ținte, ci persoane, fiecare posedând un suflet și demnitate umană”, a subliniat el cu o emoție reținută, dar profundă.

Papa Francisc a vorbit fără echivoc despre condițiile fundamentale pentru o pace reală: libertate religioasă, libertate de exprimare, respect pentru demnitatea fiecăruia. Fără acestea, a avertizat el, orice discuție despre pace este iluzorie.

„Nu poate exista pace fără libertate religioasă, fără libertate de gândire, fără libertate de exprimare și respect pentru opiniile altora”, a spus el. Iar adevărata pace nu se clădește cu arme, ci cu grijă față de celălalt.

„Să dărâmăm barierele care ne despart”

Mesajul său a fost și o chemare la unitate, nu doar între națiuni, ci între oameni. A îndemnat la demolarea zidurilor fizice, politice, economice și spirituale care izolează și divizează. A făcut apel la liderii lumii să nu cedeze în fața logicii fricii și a înarmării, ci să folosească resursele pentru combaterea foametei, sprijinirea dezvoltării și ocrotirea celor vulnerabili.

„Acestea sunt armele păcii: arme care construiesc viitorul, în loc să semene semințe de moarte”, a spus Papa cu o claritate dureroasă.

Pentru Myanmar, devastat de conflicte și un cutremur recent, Papa a transmis un strop de speranță, apreciind semnalul încetării focului ca pe o rază de lumină într-o țară cufundată în întuneric.

Iar ultimul său gând, ca un legământ către întreaga umanitate, a fost dedicat celor închiși, prizonieri de război și deținuți politici. A cerut eliberarea lor, într-un gest de umanitate ce transcende politica.

„Fie ca principiul umanității să nu înceteze niciodată să fie marca acțiunilor noastre zilnice.”

Înainte ca vocea sa să fie înlocuită de tăcerea eternă, Papa Francisc ne-a lăsat un testament moral, un mesaj pentru toți oamenii, indiferent de credință, limbă sau națiune: dezarmați mințile, dezarmați limbajul, dezarmați lumea. Doar așa vom mai avea un viitor.