Tulburarea de depersonalizare: experiența în care nu te mai recunoști în propria persoană

Depersonalizarea este tulburarea psihologică prin care persoana se privește pe sine din exteriorul corpului. Este o stare care afectează percepția asupra propriei identități și a realității personale. Oamenii care trec prin acest fenomen descriu senzații stranii de detașare, de parcă ar fi spectatori la propriile gânduri și acțiuni.

Este o experiență reală, validă, care nu înseamnă nebunie, ci o reacție de apărare a minții în fața unei suprasolicitări emoționale. Mulți o experimentează fără să înțeleagă ce li se întâmplă, ceea ce sporește neliniștea și nesiguranța.

RomaniaTV

Simona Gherghe e în culmea fericirii! Nu a mai avut răbdare și le-a dat marea VESTE fanilor! Yuhuuuu! Felicitări! ❤️

Observatornews.ro

Plângere penală împotriva lui Albert NBN, care a înjurat România pe scenă la "Beach, Please!"

Cum apare și cum se simte fenomenul de depersonalizare?

O persoană care trece printr-un episod de acest tip poate simți că se uită la sine de la distanță, că trupul îi este străin sau că trăiește într-un vis. Deși conștiința este prezentă, totul pare fără sens.. Aceste episoade pot fi de scurtă durată, dar unele persoane experimentează episoade ce țin zile sau chiar luni.

Deseori, aceste senzații sunt însoțite de derealizare, adică o stare în care mediul înconjurător pare ireal. Împreună pot produce o izolare profundă față de lume și față de propria stare emoțională. Frica de „a înnebuni” sau de a pierde controlul este frecventă și poate duce la un cerc vicios de anxietate și evitare. Persoanele afectate încep să evite locuri sau situații care le pot reactiva senzațiile, ceea ce poate duce la retragere socială.

Episoadele pot fi declanșate de stres intens, lipsa somnului, atacuri de panică sau experiențe traumatice. Uneori, sunt asociate cu tulburări precum anxietatea generalizată, depresia sau stresul post-traumatic, dar pot apărea și în afara acestor contexte, la persoane altfel sănătoase. Creierul folosește acest mecanism ca o formă de „autoapărare” psihică, pentru a amortiza emoțiile copleșitoare. Este o reacție a sistemului nervos care încearcă, paradoxal, să protejeze persoana de o suferință psihică prea intensă.

Ce poți face pentru a-ți reveni din această stare

Primul pas este să înțelegi că ceea ce trăiești este un fenomen cunoscut, documentat și tratabil. Depersonalizarea nu este periculoasă și nu înseamnă că îți pierzi mințile. Psihoterapia, în special cea cognitiv-comportamentală, este una dintre cele mai eficiente metode de a învăța cum să gestionezi aceste stări și să le reduci în intensitate. De asemenea, unele forme de terapie pot fi utile pentru a explora cauzele profunde ale acestor trăiri.

Un alt ajutor important vine din exercițiile de ancorare în prezent, adică observarea activă a obiectelor din jur, conectarea cu propriile simțuri sau mișcarea conștientă pot aduce creierul înapoi în realitate. Tehnicile de respirație, reducerea consumului de cofeină sau alte stimulente pot fi, de asemenea, utile. Stilul de viață echilibrat joacă un rol important în prevenirea recurenței episoadelor. Somnul suficient, alimentația regulată și evitarea surselor cronice de stres sunt esențiale pentru recuperare.

În unele cazuri, dacă stările persistă sau sunt însoțite de alte simptome severe, poate fi nevoie de tratament medicamentos prescris de un specialist. Important este să nu ignori semnele și să ceri ajutor atunci când simți că nu poți gestiona totul singur. Cu timp, sprijin și răbdare, este posibil să îți recapeți echilibrul interior. Fiecare pas mic în direcția reconectării cu propria identitate contează enorm în procesul de vindecare.

Depersonalizarea nu este o boală, ci un semnal de alarmă al psihicului. Este un apel la grijă de sine și la reconectare cu propriile emoții. Deși greu de suportat, această stare poate fi depășită, iar viața poate redeveni clară, plină și autentică.