Uite puiul – uite carnea, uite…Non UE

Carnea de pasăre este cea mai accesibilă carne de pe rafturile magazinelor. Când mergem să cumpărăm, punem în coș un pui proaspăt, frumos ambalat; în general, este doar un „pui”. Puțini se întreabă însă ce reprezintă acest pui: câtă muncă este în spatele lui, unde a fost produs, cine l-a crescut, cum a fost crescut, cum a fost sacrificat și transportat până ajunge pe raft.

Norocul nostru este că suntem în România și, implicit, în comunitatea europeană, unde pentru puiul românesc (european) există trasabilitate „de la fermă la furculiță”, cum se spune adesea. Trasabilitatea este urmărită foarte strict în spațiul european. Este, de fapt, povestea puiului și nu numai – povestea tuturor produselor de origine animală din Europa – care sunt frumos ambalate și expuse pe rafturile magazinelor.

Când consumăm un produs controlat sanitar-veterinar în România sau în UE, avem garanția trasabilității: știm că fermele respectă normele și că există controale care garantează aceste lucruri. Dar ce facem cu produsele non-UE (de exemplu, din Ucraina sau din America de Sud, în contextul viitorului Acord Mercosur)? Ce facem cu produsele preparate, pe care le încălzești sau le prăjești acasă ori în lanțurile de fast-food? Acestea sunt puse în vânzare, dar respectă aceleași reguli privind administrarea hormonilor, antibioticelor și a altor substanțe ca produsele europene? Vorbim despre aceleași reguli sau despre o dublă măsură?

La noi se discută despre restricții privind substanțele interzise și, în curând, despre certificate de carbon – lucruri care generează costuri suplimentare pentru fermierul european, dar care garantează consumatorului un produs sigur și un mediu mai curat. Dar produsele non-UE, unde aceste restricții nu există – iar presa a semnalat că antibioticele se pot cumpăra în Brazilia la kilogram, fără rețetă și fără restricții – pun problema: oare nu ne punem singuri în pericol industria zootehnică și sănătatea populației pentru câștiguri pe termen scurt?

Hormonii și antibioticele în legislația europeană

Hormonii nu pot fi achiziționați legal în spațiul european pentru a fi administrați păsărilor sau altor animale. Creșterile în greutate și costul acestor substanțe nu justifică utilizarea lor, iar controalele pe fluxul tehnologic sunt foarte stricte. Cele mai mici urme de substanțe interzise găsite în loturile alimentare produse în Europa sunt automat retrase de pe piață, confiscate și distruse, iar repercusiunile pentru fermieri sunt foarte severe.

Din păcate, mai există persoane din domeniul medical care, atunci când nu reușesc să identifice sursa unor boli, dau vina pe carne – pentru că este mai simplu. Am găsit recent un anunț pe o rețea de socializare o mămică solicita carne de pasăre ”fărăr hormoni, fără antibiotice, ne-stresată pentru copilașul ei pentru că medicul i-a recomandat consumul acestui tip de carne” Sunt și eu curios ce medic a făcut această recomandarea și dacă te curiozitate a fost într-o fermă de pui și dacă a studiat tehnologia de creștere? Cred că o să rămân doar cu această curiozitate. Dar poate pot să dau un sfat pe care l-am primit și eu în liceu când învățam meseria de veterinar: când nu știi ceva, te duci acasă te documentezi, citești, întreabă pe cineva că nu este o rușine, Dar niciodată, niciodată nu îți da cu părerea când nu știi! Odata că te faci de rușine față de cei care cunosc subiectul și induci în eroare oamenii care au încredere în tine! Dar acesta este un alt subiect pe care odată o să îldezbatem. În cazul produselor non-UE, situația este diferită: aici totul depinde de noroc. Așadar, nu tot ce este ieftin este și sigur – atenție la produsele non-UE și ieftine! Mai ales că românul are tendința de a se arunca la cumpărături doar pentru preț. În acest articol ne-am concentrat pe carne, nu pe preparate, care necesită o discuție separată.

Bacterii rezistente, antibiotice, carne „curată” — ce ascunde „curățenia”

Antibioticele sunt administrate în Europa sub control strict al medicului veterinar, doar atunci când este necesar, respectând timpul de remanență și prescripțiile, fără nicio abatere. Acest lucru este verificat de structurile specializate, confruntate cu probe de laborator pentru a determina urmele sau reziduurile de antibiotice. De exemplu, în România au fost prelevate peste 3.000 de probe de carne de pasăre în 2024 și nu au fost depistate probe neconforme.

Mai multe studii recente arată un lucru alarmant: carnea de pui, chiar cea din magazine, poate conține bacterii periculoase – precum Salmonella enterica – rezistente la antibiotice. Aceasta nu înseamnă automat că puiul „conține antibiotice”, dar arată că sistemul sanitar, de la fermă la farfurie, nu este întotdeauna perfect și discutăm în special despre produsele de origine animală non-UE.

Ce înseamnă asta pentru consumatorul obișnuit? Înseamnă că nu este suficient să ne uităm doar la preț sau la etichetă. Nu putem presupune că tot ce pare „normal” este automat și sigur. Sub o pulpă frumoasă de pui se poate ascunde o amenințare invizibilă, dacă lanțul de la fermă la masă nu a fost gestionat corect.

Exemplu:
O anchetă recentă a dezvăluit că în Brazilia se utilizează antibiotice și hormoni de creștere, interziși în Uniunea Europeană, pentru accelerarea îngrășării bovinelor. Această situație ridică îngrijorări privind siguranța alimentară și ar putea complica implementarea Acordului Mercosur, din cauza riscului ca astfel de produse să ajungă pe piața europeană.

Tragere la răspundere pentru produse non-UE: cerem trasabilitate, transparență și respect pentru consumator

Consumatorul are dreptul să știe – nu să ghicească – despre produsele non-UE și să citească pe etichetă doar „produs din țara …”, nu „produs non-UE”. Trebuie să știe de unde provine puiul, cine l-a crescut, ce controale s-au efectuat, ce teste s-au aplicat, dacă carnea a fost verificată în laborator pentru bacterii și reziduuri. Transparența nu este doar un cuvânt – este o condiție a siguranței alimentare.

Din fericire, există ferme, producători și lanțuri de magazine care respectă regulile. Dar există și lanțuri lungi de aprovizionare, vânzări agresive și importuri ieftine. Acolo unde prețul contează mai mult decât calitatea, riscul nu mai este doar teoretic.

Trebuie să fim vigilenți. Să cerem – ca cetățeni, părinți, consumatori – să ni se spună adevărul. Să cerem trasabilitate reală: etichete clare, origine, certificări, controale independente. Să nu ne mulțumim cu un „totul e OK” dacă nu există dovezi palpabile.

Atenție la raft! Consumă produse locale

Dacă alegi pui crescut local, sau de la ferme care asigură trasabilitate, sigur dai de un produs sigur, provenit din ferme verificate, cu igienă și standarde respectate. Dar dacă iei pui ieftin, fără a verifica aceste aspecte, riști – chiar dacă riscul este mic de fiecare dată, cumulul poate conta.

Gătește carnea corect, respectă regulile de manipulare, depozitare și curățenie în bucătărie – sunt reguli simple, dar esențiale pentru sănătatea noastră. Iar dacă ceva ți se pare suspect – un preț foarte mic, un ambalaj deteriorat, lipsa de informații – nu ezita să refuzi. Nu este paranoia, nu este complot mondial, este doar precauție.

În loc de concluzii: nu tot ce este ieftin este și bun

Puiul pe care îl gătești pentru familia ta merită mai mult decât grabă și comoditate. Merită atenție. Trebuie să știi ce mănânci. Într-o lume complicată, nu e suficient să te gândești că „toată lumea mănâncă pui”. Trebuie să te gândești la puiul pe care îl consumi și la ce ajunge cu adevărat în farfuria ta.

A mânca cu suflet – și cu minte – înseamnă să ceri transparență, să ceri responsabilitate, să fii informat. Nu lăsa frica, dar nici ignoranța, să decidă pentru tine. Sănătatea nu este reducere de preț – este alegere. Și alegerea merită să fie făcută pe baza unor informații clare și corecte.

Din aceste motive noi spunem tot timpul și accentuăm: consumă produse locale/produse românești și consumă produse controlate sanitar veterinar!