Un an fără maestrul Cornel Barbu! Uitarea doare mai tare decât moartea

Pe 15 iulie 2025 s-a împlinit un an de când maestrul Cornel Barbu, simbol al boxului ieșean, s-a stins fulgerător din viață, în urma unui infarct. A fost un șoc pentru lumea sportului, dar și un moment de reflecție profundă. Din păcate, la comemorarea organizată discret la mormântul său din Cimitirul „Buna Vestire”, s-a simțit mai mult golul decât recunoștința.

Sala a fost plină când trăia, dar locul lui de veci a fost aproape gol

Deși Cornel Barbu a crescut zeci, poate sute de sportivi de-a lungul a peste trei decenii de activitate, dintre care mulți au urcat pe podiumuri naționale sau internaționale, la momentul de comemorare, prezențele s-au putut număra pe degete. Alături de familie și câțiva apropiați, doar câțiva elevi au venit să-i aprindă o lumânare și să-i aducă o floare.

Un mentor care n-a cerut niciodată nimic în schimb

Cornel Barbu nu a fost un om al aplauzelor, ci al faptelor. Mereu cu mâinile bătătorite și inima deschisă, își petrecea zilele în sala de sport, încurajând, corectând, susținând. Nu a fost doar un antrenor, ci un părinte în toată regula pentru mulți dintre cei pe care i-a format.

Memoria lui nu moare, dar uitarea doare.

Cei care l-au cunoscut cu adevărat spun că Barbu nu și-ar fi dorit fast sau publicitate. Dar, cu siguranță, ar fi meritat mai multă recunoaștere. Nu pentru orgoliu, ci pentru adevărul simplu că a fost un om care a dat totul.
Cornel Barbu a lăsat în urmă nu doar medalii, ci caractere. Cei care nu l-au uitat continuă să lupte, în ring și în viață, cu onoare, așa cum i-a învățat.
Dumnezeu sa îl ierte!