Un celebru castel din județul Iași și unic în toată România, în pericol! Un grup de specialiști a luat o decizie de ultimă oră – FOTO

Celebru castel din Iași, unic în toată România, se află în pericol! Mitropolia Moldovei și Bucovinei a decis să facă intervenții de urgență pentru a salva situația. Deja, la Direcția Județeană pentru Cultură, după aproape un an, proiectul legat de lucrări ce vizează intervenția cu caracter de urgență pentru eliminarea umidității la imobilul-monument Castel „Sturdza” de la Miclăușeni va fi aprobat. Proiectant este arhitectul Șerban Sturdza. Totul se află în faza de Documentație Tehnică pentru obținerea Autorizației de Construire. Elaborator este S.C. Prodid S.R.L, iar beneficiar – Mănăstirea Miclăușeni

Decizie importantă pentru un castel, simbol pentru România, din județul Iași! De ani buni, imobilul-monument se află într-o situație teribilă. Proprietarul, Mitropolia Moldovei și Bucovinei (MMB), a decis să facă intervenții de urgență pentru a salva de la distrugere edificiul istoric. În acest context, la Direcția Județeană pentru Cultură (DJC) va fi aprobat proiectul legat de lucrări ce vizează intervenția cu caracter de urgență pentru eliminarea umidității la imobilul-monument Castel „Sturdza” de la Miclăușeni. Proiectant este arhitectul Șerban Sturdza. Totul se află în faza de Documentație Tehnică pentru obținerea Autorizației de Construire.

Elaborator este S.C. Prodid S.R.L, iar beneficiar – Mănăstirea Miclăușeni. În zonă sunt infiltrații de la pânza freatică. Având în vedere toate acestea, fundația Castelului Miclăușeni este grav afectată. Acesta a fost ridicat între anii 1880-1904 chiar de Gheorghe Sturdza, pe locul unui vechi conac boieresc. Totuși, începutul adevărat pentru ceea ce se află astăzi în această zonă pleacă din negura vremurilor, de la începutul anului 1400

Faimosul Castel de la Miclăușeni Iași a fost ridicat între anii 1880-1904 chiar de Gheorghe Sturdza

Castelul de la Miclăușeni a fost ridicat între anii 1880-1904 chiar de Gheorghe Sturdza, pe locul unui vechi conac boieresc. Totuși, începutul adevărat pentru ceea ce se află astăzi în această zonă pleacă din negura vremurilor, de la începutul anului 1400. Castelul Miclăușeni reprezintă o bijuterie arhitectonică în stil neogotic. Un incendiul nimicitor l-a devastat, distrugerea sa cu brutalitate fiind făcută de către soldații ruși. După instaurarea Regimului Comunist în România, acesta a fost transformat în școală – cămin pentru copiii cu handicap psihic.

În fapt, la Micălușeni este vorba despre un întreg ansamblu monumental  sau pădurea ce împrejmuiește această zonă. Asemeni Palatului de la Ruginoasa sau Conacului „P.P. Carp” de la Țibănești, enigmaticul Castel „Sturdza” te transpune, în doar câteva minute, într-o altă lume, plină de parfum romantic și amintiri sensibile legate de ceea ce s-a petrecut aici de-a lungul a mai bine de un secol.

Castelul de la Miclăușeni, de la vornicul Miclăuș la Gheorghe Sturdza

Ca dovadă a faptului că vorbim de un loc ce are o istorie de peste jumătate de mileniu, trebuie arătat că, după anul 1410, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a dăruit vornicului Miclăuș (1380-1440), membru în Sfatul Domnesc, o moșie întinsă, situată în apropierea Luncii Siretului. Moșia a devenit cunoscută sub denumirea de „Miclăușeni” după moartea vornicului. La 25 aprilie 1591, urmașii vornicului Miclăuș au vândut moșia către vistiernicul Simion Stroici (1550-1623).

La începutul secolului al XVII-lea, vistiernicul a construit aici un conac ale cărui ruine se mai puteau vedea la începutul secolului al XX-lea. Printr-un testament din 5 iunie 1622, Stroici a lăsat moștenire satul Miclăușeni lui Lupu Prăjescu și nepoatei sale Safta, fiului său, totul cu heleștee și cu prisăci. La sfârșitul secolului al XVII-lea (în 1697), urmașii lui Lupu Prăjescu, neavând urmași, au lăsat domeniul fraților Ioan și Sandu Sturdza, cu care se înrudeau. La data de 19 aprilie 1699, frații Sturdza și-au împărțit între ei averile, moșia Miclăușeni revenindu-i lui Ioan Sturdza.

Pe moșie locuiau și munceau țărani clăcași și țigani robi, care și astăzi poartă nume de meserii: Bucătaru, Muraru, Pitaru, Curelaru, Mindirigiu, Bivolar sau Surugiu. În anul 1752, vornicul Ioan Sturdza (1710-1792) a reclădit conacul boieresc, construindu-l cu demisol și parter și în formă de cruce. Fiul său, Dimitrie, a construit în perioada 1821-1823 o biserică de curte, în apropierea castelului. Deși era văr cu domnitorul Mihail Sturdza (1834-1849), Alecu Sturdza a îmbrățisat ideile revoluționarilor de la 1848. A fost înmormântat în biserica conacului. După moartea sa, de administrarea moșiei s-a ocupat văduva sa, Ecaterina („Catinca”). Ea a lăsat moșia fiului său, George A. Sturdza, în 1863.