Un coleg de munca i-a cerut cateva poze cu ea goala, dar cand a vazut ce raspuns i-a dat fata, a ramas fara cuvinte. Toti au ras cand au vazut ce i-a scris! Bravo ei! V-ati fi gandit la asta?

Un coleg de serviciu s-a bagat in seama cu ea si, indraznet din fire, i-a cerut direct poze cu ea goala.

Nu era iubitul ei, nu erau nici macar prieteni buni, asa ca solicitarea lui i s-a parut de-a dreptul deplasata. Totusi, fata a zis sa intre in jocul lui si i-a trimis baiatului o imagine, asa cum a cerut. Una la care nici nu se astepta.

Chiar daca fata i-a spus ca e goala si ca e intuneric in camera in care se afla, barbatul a insistat sa-i trimita o fotografie. Poza trimisa a fost complet neagra, fara sa se observe vreun detaliu.

Dezamagit de gestul fetei, colegul de serviciu nu a mai spus nimic si a raspuns doar cu cateva puncte de suspensie.

Dupa cele intamplate, imaginile au fost facute publice si au devenit virale in scurt timp.

Inainte de acest episod, fata chiar a recunoscut ca ii placea de colegul ei.

Dumitru era facut praf si repeta despre iubita lui: „Am prins-o in pat cu frate-meu, Marcel!”

Bineinteles, citind titlul povestirii mele, va puneti intrebarea: de ce a trebuit sa asteptam 30 de ani pentru a finaliza ceea ce incepuseram in adolescenta? Privind inapoi, singurul raspuns pe care il pot da este: asa ne-a fost scris.

Stirile PROTV

Alexandr Dughin a dezvăluit ce își dorește „cu adevărat” Vladimir Putin de la Ucraina. Există o singură opțiune pentru Kiev

RomaniaTV

Împăcare bombă! Bahmu şi George, din nou împreună, la 5 luni de la separare: Orice bărbat, într-o astfel de situație, trebuie să fie lângă parteneră

Numele meu este Maria Suciu. Am 51 de ani, locuiesc in Craiova si, de cateva luni, sunt casatorita cu Dumitru Suciu, omul alaturi de care am trait doua dintre cele mai frumoase momente ale vietii: primul sarut si noaptea nuntii. Nimic deosebit, veti spune: o poveste de dragoste normala, intre doi tineri care se iubesc. Numai ca nu e chiar asa, intre cele doua evenimente avand loc o pauza de nu mai putin 30 de ani. De ce a trebuit sa treaca atata timp de la primul sarut pana la casatorie aflati in cele de mai jos.

L-am cunoscut pe Dumitru in timpul liceului, pe cand abia implinisem 15 ani. Eu, de fel, sunt dintr-o comuna apropiata de Craiova, dar liceul l-am facut in oras. Ai mei, desi oameni simpli si nevoiasi, au tinut in mod expres ca eu sa merg la un liceu bun, unde sa invat carte, pentru a ma putea descurca de una singura in viata. Din pacate, ei nu aveau posibilitatea sa ma ajute cu nimic decat cu o vorba buna si un sfat. Asa ca le-am respectat dorinta.

Astfel stand lucrurile, din capul locului am pornit cu un handicap psihologic in raport cu alti tineri, care, avand spatele asigurat, afisau siguranta in relatiile colegiale si interumane. Eu, spre deosebire de acestia, ma simteam neinsemnata si, in consecinta, eram timorata. Este si motivul pentru care am ratat ocazia de a ma apropia de Dumitru. Desi il placeam foarte mult si observasem ca nici eu nu ii eram indiferenta, ba dimpotriva, nu l-am incurajat catusi de putin atunci cand a incercat sa se apropie de mine.

Dumitru era un baiat de familie buna, care, pe langa faptul ca era cel mai destept din clasa, era si cel mai frumos. Avea un trup armonios, un chip tare placut si, peste toate, o privire ucigasa, in genul celei a craiului Clark Gable in filmele de odinioara… Fetele erau „in limba” dupa el, nu putine fiind cele ce isi ofereau deschis serviciile erotice. El insa nu avea ochi decat pentru mine. Ar fi putut iesi ceva frumos intre noi, dar, din pacate, n-a iesit. si asta din cauza mea.

Cum spuneam, ma trag dintr-o familie modesta, a carei unica sursa de venit a fost intotdeauna agricultura.

Colegele mele erau cochete, se imbracau modern si se fardau. Eu eram una dintre cele mai retinute liceene in exprimarea feminitatii, insa, cu toate astea, desi nu ma machiam si nu ma imbracam in haine de firma, eram printre cele mai admirate si mai ravnite fetiscane din liceu. Iar Dumitru era unul dintre cei mai infocati admiratori ai mei.

Scena de tandrete dintre mine si el nu s-a petrecut in timpul anilor de liceu, cand doar ne-am dat de inteles ca ne placem, neindraznind sa ne apropiem unul de altul si altfel decat ca niste colegi, ci la Balul Bobocilor de la facultatea unde intrasem eu in acel an. implinisem 20 de ani.

Dupa momentul surprizei intalnirii noastre, Dumitru, cu miscari largi, curtenitoare, m-a invitat la dans. Tremurand de emotie, am acceptat. in timp ce dansam, mi-a spus ca si el e student, dar la o alta facultate, si ca venise ca partener al unei „boboace”. Apoi, cand melodia s-a terminat, mi-a zis:

— Multumesc, Maria! mi-a spus Dumitru la sfarsitul cantecului, unul care as fi vrut sa nu se mai termine vreodata, aruncandu-mi privirea lui Gable. A fost o placere uriasa sa te intalnesc in seara asta si sa dansam impreuna.

Atunci, cu un gest simplu, firesc, m-a sarutat. Direct, fara ocolisuri, pe buze. Nu m-am opus, dimpotriva: l-am sarutat si eu. Cateva secunde, buzele noastre au ramas lipite, dupa care ne-am retras si, incetisor, ne-am indepartat.

— Multumesc si eu, Dumitru! i-am raspuns, fixandu-l cateva clipe cu o pri-vire timida, dar totodata provocatoare, in genul celor reusite de senzuala Vivian Leigh. Esti un partener de dans minunat.

Asta a fost tot. El s-a retras in grupul cu care venise. Apoi ne-am intalnit de mai multe ori pana la vacanta de iarna. Era mereu cu aceeasi fata de la facultatea unde eram eu, cu un an mai mica. Cu toate ca stiam ca nu e bine, mintea imi fugea incontinuu la Dumitru, de care ma indragostisem nebuneste: ma intrebam tot timpul unde o fi, ce face, daca s-o gandi macar o secunda la mine. stiam ca imi fac iluzii, dar nu ma puteam abtine sa ma gandesc la el si sa-mi doresc sa-l vad zi de zi, chiar si cu fata aceea. Dar, dupa vacanta de Craciun, am aflat ca lucrurile se schimbasera total: Dumitru fusese la munte cu un grup de prieteni, printre care se numara si o colega de la mine din grupa, care se declara… indragostita lulea de un tip pe care-l cunoscuse recent, pe nume Dumitru. Apoi Dumitru venea si o astepta dupa cursuri…

Desi altora vacantele le aduc experiente deosebite si ii ajuta sa construiasca amintiri de neuitat, mie acea vacanta imi adusese numai suferinta. Pe zi ce trecea, realizam ca legatura lor este tot mai puternica… De-acum, Geanina mergea peste tot cu gasca lui, de unde se intorcea euforica, povestind in gura mare cat de mult se iubesc ea si Dumitru al ei. De cateva ori, era si el cu ea cand povestea… isi ascundea privirea, de parca se simtea vinovat fata de mine. Eu stiam ca ma placea, dar…

— imi pare rau ca lucrurile n-au functionat intre noi, Maria, mi-a destainuit el intr-unul din rarele momente in care ne-am aflat singuri.

— Bineinteles, Dumitru, i-am raspuns abia abtinandu-ma sa izbucnesc in plans. Prieteni pe viata!
si, desi atunci aruncasem acele vorbe doar de complezenta, chiar asa a fost. Eu si Dumitru am devenit cei mai buni prieteni. Mai mult chiar, prietenia noastra s-a dovedit atat de stransa si de trainica, incat, in urma cu cateva luni, adica la exact 30 de la episodul sarutului din ringul de dans, s-a transformat in iubire. Asa se face ca am ajuns, in cele din urma, doamna Suciu. Dar, sa nu anticipez, sa o iau treptat, sa vedeti prin cate am trecut eu si Dumitru inainte de a ne lega destinele.

Ne intalneam zi de zi dupa cursuri. Din fericire, cele doua institutii se aflau foarte aproape una de cealalta, asa incat nu de putine ori ma intalneam cu Dumitru in drumul spre facultate, iar uneori chiar plecam impreuna dupa cursuri. in felul acesta, prietenia noastra a fost permanent alimentata cu ceva nou, zilnic cladind amintiri comune, mai mult sau mai putin frumoase.

Una dintre amintirile triste avea sa se consemneze pe cand ne aflam in anul trei al facultatii. Atunci, l-am gasit pe Dumitru stand singur si abatut pe o banca din parc. Mi-am dat seama imediat ca patise un necaz si, mai mult chiar, am stiut si ce necaz anume:

— Geanina? l-am intrebat imediat. E vorba despre Geanina? ti-a facut figura?

— si inca ce figura urata mi-a facut Geanina! mi-a raspuns fara jena, caci intre noi nu existau secrete. Am prins-o in pat cu frate-meu, Marcel! l-am compatimit sincer. stiam de mai multa vreme de modul perfid in care colega mea de grupa Geanina il juca pe degete, dar n-am vrut sa ma amestec, sa nu creada cumva ca sunt invidioasa si direct interesata sa ii despart. L-am lasat sa descopere singur cine era cea pentru care renuntase sa mai incerce sa ma cucereasca pe mine. si iata, intr-un final, Dumitru descoperise… Din pacate, insa, prea tarziu: eu eram implicata intr-o relatie cu Daniel, un coleg de facultate care, ca mine, provenea de la tara si era un baiat serios, corect, atent, intelegator. Nu aveam cum sa-l consolez pe vechiul meu prieten decat cu o vorba buna. Ceea ce am si facut:

— Lasa, Dumitru, ca orice rau e spre bine! Ai sa gasesti tu pe cineva mult mai bun, care sa te merite cu adevarat, caci Geanina nu te merita asa cum credeai tu….

— Macar de-ar fi asa, Maria, dar nu prea cred! mi-a replicat. N-am noroc, asta e adevarul…

— Ba asa are sa fie, am repetat increzatoare. Ai sa vezi ca, in curand, vom rade amandoi de cat de fraier ai putut fi, iar tu o sa-mi spui cat de tare te-ai indragostit de o alta fata… O sa intalnesti o fata buna, o sa te cuplezi cu ea, o sa dai raul afara din tine si o sa te linistesti. Cand o sa fii tu fericit, o sa fiu si eu fericita.

Ceea ce s-a si intamplat. Dupa circa un an, Dumitru a intalnit-o pe Anda, o bibliotecara focoasa din oras, de care s-a indragostit nebuneste si cu care a facut exact ceea ce ii prezisesem eu: a dat raul afara. L-am vazut renascand si redevenind cavalerul sarmant de altadata, si m-am bucurat pentru el, desi inima in mine plangea de durere. si eu, la randul meu, suferisem o dezamagire, ma despartisem de putin timp de Daniel, care isi gasise o mandra in mediul rural, unde se retrasese la terminarea facultatii.

Eram deci, singura, disponibila. Dumitru insa nu stiuse asta, caci evitasem sa ii dezvalui problemele mele, pentru a nu crede ca il presez. Mare greseala am facut, caci, poate, daca ar fi stiut, ar fi actionat cumva… Dar asa, proasta sincronizare a facut ca sa ratam din nou ocazia de a ne apropia. si nu era ultima ocazie pe care aveam sa o ratam. Vor mai fi fost multe de atunci inainte…

Prin voia sortii, dupa absolvire, eu si Dumitru ne-am gasit de lucru la aceeasi intreprindere: el s-a angajat ca inginer, eu – ca economista. Lucrul acesta ne-a oferit posibilitatea sa ne vedem si sa comunicam in continuare, respectand astfel promisiunea reciproca de a ramane prieteni pe viata.

Prietenia care ne lega era insa una speciala, greu de descris in cuvinte. De cate ori vreunul dintre noi avea o problema sau un necaz, celalalt era primul care afla si care sarea in ajutor. Iar cele mai mari si dese necazuri au fost cele survenite din motive sentimentale: nici eu, nici Dumitru nu am avut noroc in dragoste, fiecare dintre noi inregistrand o serie intreaga de esecuri lamentabile.

Dupa Anda, Dumitru a avut o relatie cu o coafeza, Diana, care, in timp ce era cu el, si-a descoperit latura feminina, recunoscand faptul ca era lesbiana. Degeaba a ramas insa Dumitru singur, caci pe atunci eu eram combinata cu un sudor in mediu autogen, Gheorghe, care ma zapacise cu sarmul lui si partidele de amor pe care mi le oferea. Cand insa n-am mai putut suporta crizele sale de gelozie, i-am dat papucii sudorului si m-am dus sa plang pe umarul prietenului meu de-o viata.

Rabdator, el a ascultat povestea si s-a oferit sa ma ajute cu o vorba buna, un sfat sau o bautura tare. Mai mult insa nu a putut sa imi ofere, caci era cuplat cu Gilda, secretara directorului unei scoli din oras, o tipa unsa cu toate alifiile, care scotea untul din el. Cand insa a aflat directorul, Gilda l-a scos pe prietenul meu din peisaj si s-a intors la el. Dumitru, ramas singur, a venit la mine sa imi spuna ce patise. L-am ascultat si eu cu rabdare, dar, cum intre timp intrasem pe felie cu Gelu, un abil afacerist cu de-amanuntul, n-am putut sa-i ofer mai mult.

Acestea sunt numai cateva exemple ale relatiilor paguboase in care am fost implicati eu si Dumitru. Ele ar putea continua mult si bine, insa nu doresc sa ma intind cu povestea mea prea mult, asa incat ma rezum la a sublinia ideea ca intotdeauna, cand unul dintre noi a fost disponibil, celalalt nu era, si sar la partea finala, si anume la evenimentele de anul trecut.

Carevasazica, ne aflam pe o banca din parc. Eu ii spuneam lui Dumitru cum isi batuse joc de mine Giani, patronul unei sali de jocuri de noroc, iar el se vaita ca fusese parasit de Amanda, o croitoreasa de cartier. Am realizat, atunci, ca era prima data, de cand ne cunosteam, cand eram amandoi singuri si ca, in fine, dezamagirile noastre se sincronizasera. Atunci, Dumitru m-a luat de mana, mi-a aruncat privirea aceea lui Gable si m-a intrebat:

— Maria, eu am obosit sa dau rateu dupa rateu. Ce-ai zice daca ti-as propune sa incercam noi doi?

— Credeam ca nu mai intrebi! i-am raspuns, infiorata. si eu sunt satula de esecuri…

— Atunci, ce-ai zice daca te-as cere de sotie?

— As zice da!

Urmare a discutiei de mai sus, eu si Dumitru ne-am casatorit, iar acum, la circa un an, suntem mai fericiti ca oricand. N-am sa uit niciodata noaptea nuntii, una la care am visat in secret timp de 30 de ani… Una peste alta, totul e minunat, singurul nostru regret fiind acela ca nu ne-am trezit mai devreme, ca sa putem avea copii. Dar, cu sau fara ei, iubirea care ne leaga este enorma. Facem amor zilnic.

Povestea de viata prezentata in acest material este fictionala. Unele intamplari sunt inspirate din viata reala, dar numele personajelor si anumite aspecte au fost modificate.