Explicațiile oficiale oferite de autorități după explozia dronei marine din Portul Constanța încep să fie demontate piesă cu piesă de specialiștii din domeniu. Mihai Radu, un comandant de navă cu o vastă experiență în apele teritoriale românești, a lansat o analiză tehnică riguroasă care pune sub semnul întrebării scenariul unui simplu accident. Acesta susține că posibilitatea ca un dispozitiv militar să plutească în derivă și să nimerească singur în una dintre cele mai securizate și înguste zone de acces de pe litoralul românesc contrazice legile fizicii și ale geografiei locale.
Geografia portului și eșecul inexplicabil al monitorizării macro
Cea mai mare verigă lipsă din varianta servită publicului rămâne modul în care ambarcațiunea a reușit să pătrundă aproape de terminalul energetic fără a fi interceptată. Pentru un cunoscător al infrastructurii portuare, ideea că un obiect plutitor a fost adus la întâmplare de curenți exact în acel punct sensibil este o jignire la adresa logicii navale elementare, mai ales în contextul în care vigilența generală ar fi trebuit să fie maximă.
Comandantul a demontat acest narativ analizând configurația specifică a locului.
„Am intrat în Oil Terminal Constanța de sute de ori. Vă spun din experiență directă: ce ni se servește astăzi ca „dronă scăpată de sub control care a derivat pe valuri și a nimerit din întâmplare lângă danele 77-78” nu rezistă unei analize tehnice serioase. În primul rând, geografia. Oil Terminal nu este o plajă deschisă unde poate ajunge orice obiect plutitor. Intrarea în port este îngustă, protejată de digul de Nord, iar zona danelor 76-79 este una dintre cele mai supravegheate suprafețe de apă din Marea Neagră. O dronă „purtată de valuri” ar fi trebuit să străbată kilometri întregi de apă deschisă, să ocolească digurile de protecție, să treacă pe lângă zona Forțelor Navale Române și fix să acosteze la 50 de metri de cel mai sensibil obiectiv energetic al țării. Din toată deschiderea Mării Negre — sute de mii de kilometri pătrați — drona a nimerit, în derivă, exact în Oil Terminal. Coincidență.”
Și comandantul de navă a continuat.
„În al doilea rând, supravegherea. După lovitura de săptămâna trecută de la Galați, întregul litoral este sub monitorizare maximă: radare ale Forțelor Navale, sateliți NATO, sisteme AIS, patrule maritime ale Gărzii de Coastă, supraveghere SRI. O dronă maritimă cu zeci de kilograme de explozibil ar fi trebuit detectată cu zeci de mile înainte de a ajunge în port. Faptul că a fost „descoperită” la doar câteva ore de la propria explozie, în port, ridică întrebări grave despre felul în care funcționează apărarea zonei.”
Dovada coordonării: Timerul de pe bombă și tăcerea suspectă a Kievului
Un alt detaliu crucial care dă peste cap ipoteza unui incident fortuit este prezența unui sistem de programare a exploziei. Un aparat lăsat la voia întâmplării pe valuri nu ar fi fost echipat cu un mecanism de temporizare, element specific misiunilor de sabotaj programate la minut. În plus, lipsa protocoalelor standard de avertizare din partea partenerilor de război ridică noi semne de întrebare.
Mihai Radu a identificat contradicțiile majore dintre datele tehnice și comunicarea strategică.
„În al treilea rând, detaliul care strică complet narativul oficial: G4Media și alte surse au menționat că drona avea atașat un timer. Un timer nu se pune pe ceva care derivează pasiv pe valuri. Un timer se pune pe ceva controlat, programat, lansat cu o țintă și un orar precis. Asta nu mai este o dronă „scăpată” — este o dronă coordonată. În al patrulea rând, comportamentul aliaților. În cazuri de pierdere accidentală a unei drone, Ucraina avertizează imediat partenerii NATO. Este procedură standard, repetată de zeci de ori în ultimii doi ani. Tăcerea totală în acest caz, combinată cu graba presei și a unor „surse” de a sugera proveniență ucraineană, este suspectă în sine.”
Cine profită de pe urma transformării Ucrainei în vinovat public
Privită în ansamblu, diversiunea de la Constanța pare să servească unui scop politic bine determinat de propaganda de la Răsărit. Într-un moment în care România se confruntă cu un vid guvernamental major și o fragmentare politică profundă, transformarea Kievului într-o amenințare directă la adresa siguranței românilor devine o armă retorică perfectă.
Comandantul avertizează asupra pericolului unei operațiuni sub steag fals.
„Rusia poate produce, fără nicio dificultate, drone maritime identice cu cele ucrainene. Are tehnologia, are accesul la specificațiile capturate de pe câmpul de luptă, are motivul politic și are istoric documentat de operațiuni sub steag fals. Iar momentul este perfect ales: România este într-o criză politică, fără guvern complet, cu opinia publică deja fragmentată de propaganda pro-rusă care a urlat luni întregi împotriva ajutorului acordat Ucrainei.
Nu trag concluzii pripite. Dar refuz să accept o explicație oficială care contrazice fizica, geografia și bunul-simț tehnic. Ancheta trebuie să răspundă la trei întrebări: cine a lansat drona, de unde, și cum a trecut nedetectată prin sistemele de apărare ale unei țări NATO aflate în stare de alertă maximă. Până atunci, oricine se grăbește să arate cu degetul spre Ucraina face exact ce ar dori adversarul nostru de la Răsărit să facă”, a scris pe Facebook comandantul de navă.
Foarte frumos. Dar nu ne lamureste care este interesul Rusiei in daravera asta. Rusia nu vrea sa implice NATO. Ucraina vrea.