Unde se află Peștera Sf. Andrei? La sărbătoarea de pe 30 noiembrie, o mulțime de pelerini îi calcă pragul!

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Peștera Sf. Apostol Andrei, numită și „Bethleemul creștinismului românesc” este așezată la marginea localității Ion Corvin, județul Constanța, într-o poiană din pădurea Migilet, în vechea provincie romană Scythia Minor. Peștera se află la numai câțiva kilometri de cetatea antică Adamclisi și de monumentul Tropaeum Traiani.

Sfântul Andrei este considerat ocrotitorul neamului românesc după ce, potrivit tradiției, acesta a ajuns pe teritoriile locuite acum de români și a propovăduit Cuvântul lui Dumnezeu.

Unde se află Peștera Sf. Andrei

Locul în care se spune că a stat Sf. Andrei o perioadă se află în localitatea Ion Corvin din județul Constanța. De aceea, în fiecare an, pe 30 noiembrie, mii de credincioși merg în pelerinaj la mănăstirea ridicată lângă peșteră, pentru a se ruga.

Una dintre tradiții spune că credincioșii care ajung la peștera Sf. Andrei trebuie să lase în zidurile de piatră ale lăcașului iconițe și cruciulițe în timp ce se roagă pentru sănătatea și pentru împlinirea tuturor dorințelor.

În apropierea satului Ion Corvin există o peșteră în care se spune că a locuit Sfântul Andrei atunci când a ajuns în Tracia. Peștera Sfântului Andrei a fost descoperită în 1918 de către fostul teolog și avocat Jean Dinu.

Aceasta era înconjurată de pădure. Intrarea era mult mai mică, iar înăuntru crescuseră buruieni. După ce a curățat peștera, Jean Dinu a construit un mic corp de chilii.

Mai mult de atât, Biserica Ortodoxă Română consideră că peștera Sfântului Andrei este primul lăcaș de cult creștin din România. În apropierea peșterii se află Izvorul Sfântului Apostol Andrei. Potrivit legendei în acel loc nu era apă, iar când a ajuns aici, Apostolul Andrei ar fi lovit cu toiagul în stâncă și a luat naștere izvorul.

Care este istoria mănăstirii

În primăvara anului 1943, peştera şi izvoarele au fost redescoperite de preotul Constantin Lembrău, împreună cu Jean Dinu, teolog şi jurist cu studii la Sorbona. În acelaşi an s-au început lucrările de amenajare a peşterii şi a incintei.

La intrarea în peşteră s-a ridicat o faţadă din zid de piatră tencuită în exterior, iar în faţa peşterii s-a amenajat un platou pentru slujbe. La 30 iulie 1944, Episcopul Chesarie Păunescu a sfinţit locul, redându-l cultului, redevenind loc de închinare şi de rugăciune, aşa cum a fost în decursul vremurilor.

Greutățile războiului au dus însă, încetul cu încetul, la uitarea peșterii și la intrarea ei în ruină. Starea ei de degradare s-a accentuat odată cu desființarea forțată a Episcopiei de Constanța, în anul 1948 și transferarea Episcopului Chesarie și a administrației eparhiale la Galați.

Abia în cursul anilor 1986-1989, prin grija arhierului Lucian Florea, pe atunci vicar episcopal la Galați, au fost curățate intrarea și interiorul peșterii. Turla de piatră a fost înălțată până la 1 metru deasupra pământului, ca să nu intre în peșteră apa ce se scurgea de pe deal.

În vara anului 1990, doi vieţuitori de la mănăstirea Sihăstria, ieromonahul Victor Ghindăoanu şi monahul Nicodim Dincă, care era de fel din partea locului, din satul Zorile, au sosit în Dobrogea cu gândul de a reface vechea vatră monahală. S-au ridicat chilii, un paraclis, iar la 17 octombrie 1993 s-a pus piatra de temelie a bisericii mari. Tot atunci s-a turnat fundaţia noului paraclis.

În primăvara anului 1994, Arhiepiscopia Tomisului a hotărât ca Sf. Andrei să fie socotit ocrotitorul Dobrogei. Astfel că, peștera Sf. Apostol Andrei, mai este numită și „Bethleemul creștinismului românesc”.