Ungaria a cumpărat în România cea mai mare mină de sare din România

O firmă din Ungaria intenționează să pună în funcțiune, la Valea Florilor, județul Cluj, o exploatare de sare considerată cea mai modernă și performantă din Europa, după ce a obținut drepturile de concesiune anul trecut. Grăbirea proiectului vine pe fondul problemelor grave de la Salina Praid, având în vedere că Ungaria își asigura o mare parte din necesarul de sare din România, în special din producția acestei saline.

Intre timp Guvernul Bolojan nu face absolut nimic pentru a relansa producția internă a țării. Pierdem resurse esențiale pentru bunăstarea românilor și le pierdem cu complicitatea PSD-PNL-UDMR-USR! Într-un articol recent se vorbea despre redevențele rușinoase pe care statul le încasează la o mină de sare. Sunt cele mai mici din UE și vorbim despre 1 euro la tona extrasă.

Puritatea sării din România este de 99%

Exploatarea zăcământului de la Valea Florilor ar putea continua fără probleme sute de ani, susține Márton Veres, reprezentant al companiei Salt-Veres Zrt., care deține în totalitate firma Diana Exploatări Miniere SRL – concesionara perimetrului minier din România. Și nu este vorba despre o sare obișnuită, ci despre una cu un grad de puritate de 99%, considerată de calitate excepțională.

Veres povestește că drumul până la obținerea licenței a fost lung: procedura de solicitare a început în 2009, dar autorizația finală a venit abia în decembrie anul trecut. Contextul internațional a schimbat radical piața, spune el, explicând că războiul dintre Rusia și Ucraina și oprirea exploatărilor din minele ucrainene au generat un deficit masiv – aproape două milioane de tone de sare dispărute din ofertă, cantitate care trebuie acum acoperită din alte surse.

Istoria locului merge mult mai în spate. Mina a fost cercetată geologic în perioada 1980–1981, în timpul regimului Ceaușescu. Veres afirmă că a avut acces la documentația de atunci, iar concluziile sunt clare: infrastructura era deja pregătită pentru exploatare, inclusiv o linie ferată electrificată cu ecartament dublu, esențială pentru transportul sării. În plus, recunoaște rolul decisiv al a doi specialiști din Transilvania – inginerul Zoltán Ambrus și profesorul József András – în lucrările tehnice și în identificarea potențialului uriaș al zonei. „Lor le datorăm alegerea inspirată pe care a făcut-o tatăl meu atunci când a obținut concesiunea”, a subliniat acesta.

Dreptul de exploatare este valabil 20 de ani, după care poate fi prelungit la fiecare 5 ani.

Rezervele de sare de la Valea Florilor sunt colosale și ar fi putut deveni o sursă uriașă de venit pentru România. Însă o firmă din Ungaria a dovedit că este mai inteligentă decât întreg statul român. Estimările actuale arată că se pot exploata economic aproximativ 30 de milioane de tone în următoarele decenii. La un ritm anual de 800.000 de tone, asta ar însemna exploatare garantată pentru aproape 40 de ani. Și aceasta este doar partea „vizibilă” a zăcământului – studiile geologice indică rezerve reale de sute de milioane de tone, suficiente pentru a asigura extracția timp de secole. Cu alte cuvinte, statul român a pus pe tavă, pe nimic, o comoară strategică, lăsând altora șansa de a încasa profituri uriașe dintr-o resursă națională.

Márton Veres, reprezentantul companiei ungare Salt-Veres Zrt., explică faptul că firma deține deja licența de producție, dar nu poate începe exploatarea până nu trece printr-o procedură birocratică de autorizare. „Trebuie să așteptăm 330 de zile pentru licența de deschidere, deci cel mai probabil mina va fi funcțională la finalul lui 2025. Ne propunem să atingem capacitatea de 800.000 de tone pe an în 2–3 ani și să asigurăm o producție constantă, stabilă și ieftină”, spune acesta.

Tradus în cifre și realitate economică, aceste volume de producție înseamnă miliarde de lei care ar fi putut intra anual în bugetul României. În loc să beneficieze poporul român de pe urma propriilor resurse, ele ajung să fie exploatate de o companie străină, care va vinde sarea în toată Europa, cu profituri uriașe, în timp ce statul nostru va rămâne cu firimiturile din redevențe. Este încă un exemplu perfect de cum incapacitatea sau lipsa de voință politică lasă pe mâna altora bogățiile țării, transformând România din proprietar al resurselor sale într-un simplu spectator la îmbogățirea altora.