Viata lui Constantin Argetoianu

Fiu al unui general si om politic — Ion Argetoianu, absolvent al Scolii de Aplicatii de la Metz (Franta) -, Argetoianu a primit educatia cuvenita descendentului unei familii vechi si bogate. A urmat primele clase la Craiova, oras cu o viata culturala si sociala remarcabila in acea vreme. S-a pregatit in particular pentru examene in primii ani de liceu, apoi a urmat ultimele clase la Liceul „Sf. Gheorghe” din Bucuresti. Ca multi tineri de conditia lui, a fost trimis pentru studii universitare la Paris (1888-1896). Inteligent si dotat, si-a luat doctoratul in medicina si licenta in drept si litere. Intors in tara, a fost numit in 1898 atasat, apoi secretar si consilier de legatie la Constantinopol. Pana in 1913, cand s-a retras din diplomatie, aceasta cariera l-a purtat la Roma, Viena si Paris.

Atras de viata politica, s-a inscris in 1913 in Partidul Conservator si a ajuns repede (1914) deputat, apoi senator. Ulterior s-a alaturat maresalului Al. Averescu si a contribuit la formarea Partidului Poporului, in 1920. La 37 de ani (in 1918) a fost pentru prima oara ministru, la Justitie. In 1920 si 1921 a detinut portofolii la Ministerul Finantelor, Ministerul Justitiei si Ministerul de Interne. A schimbat mai multe formatiuni politice (Partidul National Democrat, Partidul National, Partidul National Liberal), avand o cariera politica agitata, cu numeroase ministeriate, inclusiv la Agricultura si la Afacerile Straine. In 1932 a fondat Uniunea Agrara, transformata in 1936 in Partidul Agrar. A fost consilier regal in 1938, presedintele Consiliului de Ministri in 1939 si titular al Ministerului Afacerilor Straine in 1940.

A publicat scrieri, in majoritatea lor conferinte, legate de activitatea lui politica si administrativa. In 1938 i-a aparut un jurnal de calatorie, considerat de editorii de mai tarziu drept o parte integranta a memoriilor sale (Pe urmele trecutului. O calatorie in Egipt).

Vezi si Drama traita de fostul prim-ministru al Romaniei Constantin Argetoianu  

Intre 1944 si 1946 a stat in Elvetia, dar apoi s-a intors in tara. Se vede ca experienta politica si diplomatica nu l-a ajutat sa inteleaga incotro evoluau lucrurile. A creat un nou partid, Uniunea Nationala Munca si Refacere, cu existenta efemera, desfiintat in 1948, iar in 1950 a fost arestat, ca multi alti fosti fruntasi politici si diplomati, a cunoscut ororile inchisorii si a murit, dupa ani de suferinta, la Sighet.

Argetoianu a lasat o monumentala opera memorialistica in manuscris, editata postum, mai intai in presa (in revista „Magazin istoric”), apoi in volum. Este vorba de un ciclu intitulat Pentru cei de maine. Amintiri din vremea celor de ieri, care acopera mai multe decenii, din 1871 pana in 1934. Tot postum, in 1998, i s-a publicat volumul Insemnari zilnice, o prima parte a notelor lui, anume cea referitoare la anii 1935-1936. Ca si memoriile, insemnarile cotidiene au caracter politic, iar manuscrisul, in curs de editare integrala, cuprinde mai multe mii de pagini, adica o serie de cel putin zece volume.

Intreaga existenta si experienta a memorialistului se reflecta in aceasta reconstituire a unei vieti si a unei epoci. Scrierile ramase inedite atata vreme au o dubla valoare. In primul rand una documentara, prezentand un interes deosebit in redescoperirea unor decenii de istorie cenzurata si/sau contrafacuta, din perspectiva unui om politic si diplomat aflat mereu in cercurile puterii, informat si capabil de judecati avizate. In al doilea rand, valoarea memoriilor sta in calitatea scrisului si in temperamentul de literat al autorului, instruit si inzestrat cu simtul cuvantului, abil portretist si inveninat cronicar, implicat afectiv. A rezultat din aceasta sinteza o creatie care nu intereseaza numai istoriografia (politica, a mentalitatilor, diplomatica), dar si literatura.

Acest descendent de boieri olteni duce pana in prima jumatate a secolului al XX-lea spiritul cronicarilor munteni, malitia lor patimasa, placerea de a observa fara crutare, nu arareori deformand si sarjand realitatea. Consumandu-si existenta in medii elegante, intr-o Europa care traia in stil Belle Epoque si apoi cu euforia „anilor nebuni”, rasfatat in confort, fineturi, placeri rafinate, sensibil la farmecul naturii, la flori si lecturi de bun gust, la prezentele feminine, memorialistul a fost si un moralist foarte intransigent cand era vorba despre interese, ale lui, ale altora sau chiar interesul general. El vestejeste „mahalagismul”, „mizeria morala” a mediilor politice, consemneaza compromisuri, tradari, intrigi, descrie in chip foarte subiectiv, dar si — prin aceasta chiar — savuros, o lume colcaind de interese, ambitii, vanitate, rivalitati, egoism si pofte, foarte vie si foarte impura, dar fara de care n-ar fi putut trai. Evadeaza uneori in lecturi si peisaje, caci are, dupa cum se vede in notatiile din Egipt, simt poetic si placerea fanteziei, dar adevarata lui viata este cea maruntita intr-o agitatie politica frenetica, incalcita, contradictorie.

Memoriile, mai mult decat insemnarile, creeaza (sau recreeaza) din perspectiva proprie o lume al carei stil de viata s-a demodat, dar ale carei mobiluri si moravuri renasc, surprinzator de neschimbate, in Romania de dupa 1990. Scrierile lui Argetoianu s-au editat redevenind actuale si interesante prin arta de a sugera, de a impune o imagine, de a surprinde ori de a creiona un tip uman, o personalitate, o categorie morala.

sursa: Academia Romana, Dictionarul general al literaturii romane, vol. I, (A-B), Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2004/istoriesicultura