Vinerea Mare din Săptămâna Patimilor, ziua în care Mântuitorul Iisus Hristos a fost răstignit pe Golgota

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Astăzi, 10 aprilie 2026, creștinii prăznuiesc cea mai grea zi din Săptămâna Patimilor, și anume Vinerea Mare sau Vinerea Seacă. În această zi, credincioșii își amintesc cu smerenie de răstignirea Domnului Iisus Hristos. Este ziua în care Biserica face pomenire de sfintele, mântuitoarele și înfricoșătoarele Patimi ale lui Iisus Hristos, ziua în care Fiul lui Dumnezeu a fost răstignit pe Golgota pentru mântuirea lumii.

Vinerea Mare din Săptămâna Patimilor, zi încărcată de durere

Astăzi, creștinii marchează Vinerea Mare, una dintre cele mai încărcate de solemnitate și durere zile ale Săptămânii Patimilor.

Răstignirea, pedeapsă rezervată autorității romane, era considerată una dintre cele mai crude forme de execuție. Condamnatul era dezbrăcat, biciuit, apoi obligat să-și poarte crucea până la locul execuției, având brațele legate de bârna orizontală.

De-abia acolo, cuiele îl prindeau de stâlpul vertical deja fixat în pământ. Deasupra capului era montată o tăbliță care consemna motivul condamnării, pentru Iisus, inscripția: „Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor”.

02:00

FOTO Ultimii ani ai Sfintei Blandina, trăiți în casa familiei preotului Mircea Stoleriu din Iași. „Tanti Blondina se ruga, iar deasupra ei era Maica Domnului”

02:00, 23 May 2026

FOTO Credincioșii o prăznuiesc pe Sfânta Mărturisitoare Blandina de la Iași! Povestea impresionantă a femeii care a ales credința în fața suferinței și a prigoanei

Evangheliile consemnează că Pilat, după ce s-a spălat pe mâini, a rostit sentința. Iisus a fost biciuit și trimis să-și ducă singur crucea. Dar, slăbit de suferință, a căzut sub greutate. Atunci, soldații romani au obligat un trecător, Simon din Cirene, să-L ajute. Gest simplu, dar care avea să marcheze istoria creștină, fiind cunoscut ca omul care a purtat crucea alături de Hristos.

Pe drumul spre Golgota, un grup de femei plângea. Iar Iisus, în ciuda suferinței, s-a întors către ele, spunându-le: „Nu Mă plângeți pe Mine, ci pe voi plângeți-vă și pe copiii voștri”. Un avertisment asupra nenorocirilor ce aveau să vină peste Ierusalim, dar și un moment care arată că, până la ultima suflare, Hristos nu și-a întors privirea de la oameni.

Odată ajuns la locul execuției, picioarele condamnaților erau fie sprijinite pe un scăunel, ceea ce prelungea agonia, fie bătute direct în cuie, ușor îndoite, pentru a grăbi moartea. Trupurile erau de obicei aruncate într-o groapă comună. Totuși, Iisus nu a avut aceeași soartă. Iosif din Arimateea, împreună cu Nicodim, L-au coborât de pe cruce, L-au uns cu aromate și L-au așezat într-un mormânt nou, săpat în piatră, într-o grădină din apropiere.

Iisus s-a jertfit pentru omenire

Sf. Matei descrie Răstignirea Mântuitorului astfel: „Și venind la locul numit Golgota, care însemnează locul Căpățânii, I-au dat să bea oțet amestecat cu fiere; și gustând, n-a vrut să bea. Iar după ce L-au răstignit, au împărțit hainele Lui, aruncând sorți, ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Proorocul: «Împărțit-au hainele Mele loru și pentru cămașa Mea au aruncat sorți». Și șezând, îl păzeau acolo. Și I-au pus deasupra capului vina Lui scrisă: «Acesta este Iisus, împăratul Iudeilor». Atunci au răstignit împreună cu El doi tâlhari, unul de-a dreapta și unul de-a stânga. Iar cei ce treceau huleau, clătinându-și capetele și zicând: «Cel ce dărâmi templul și în trei zile îl zidești, mântuiește-te pe Tine însuți! De ești Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!». Asemenea și mai marii preoților, batjocorindu-L împreună cu cărturarii și cu bătrânii și cu fariseii, ziceau: «Pe alții a mântuit, dar pe El nu se poate mântui? De este împăratul lui Israel, coboară-te de pe cruce, și vom crede în El. Să-l scape acum, dacă îl vrea, căci a zis: „Fiul lui Dumnezeu sunt”. Asemenea îl ocărau și tâlharii cei ocărâți împreună cu El»”.

Sfântul Luca arată că nu numai iudeii și trecătorii, ci și ostașii romani batjocoreau pe Domnul, apropiindu-se de El și zicând: „Dacă ești regele Iudeilor, mântuiește-Te pe Tine însuți” și ne spune că tăblița așezată deasupra capului lui Iisus era scrisă cu litere grecești, latinești și ebraice, adică în cele trei limbi vorbite atunci în Palestina.

Ultimele clipe ale Mântuitorului pe cruce sunt arătate de Sfântul Matei prin cuvintele: ,,Iar de la al șaselea ceas, întuneric s-a făcut peste tot pământul până la al nouălea ceas. Iar în al nouălea ceas a strigat Iisus cu glas mare, zicând: «Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?». Iar unii din cei ce stau acolo ziceau: «Pe Ilie îl strigă acesta». Și îndată, alergând unul dintre ei și luând un burete, l-a înmuiat în oțet și, punându-l într-o trestie, I-a dat să bea. Iar ceilalți ziceau: «Lasă, să vedem, veni-va Ilie să-L mântuiască?». Iar Iisus, iarăși strigând cu glas mare, și-a dat duhul”.

Sinopticii ne informează că, în clipa când Mântuitorul și-a dat duhul, pământul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat, mormintele s-au deschis, trupurile multor drepți din Ierusalim au înviat și catapeteasma templului s-a rupt în două.

În această seară, în biserici se cântă Prohodul Domnului

Teologia creștină explică profund sensul acestui moment. Moartea a intrat în lume prin despărțirea omului de Dumnezeu, dar Hristos, primind moartea de bunăvoie, a transformat-o. Nu a suferit pentru că era constrâns, ci pentru a birui moartea.

Pentru creștini, Vinerea Mare este ziua în care lumea pare să tacă. În biserici nu se slujește nicio Liturghie, fiind o zi aliturgică. După-amiaza, în toate lăcașurile de cult are loc momentul central, și anume scoaterea Sfântului Epitaf, icoana care reprezintă trupul Domnului, și așezarea lui în mijlocul bisericii.

Seara, credincioșii cântă Prohodul Domnului, iar preoții și oamenii înconjoară biserica într-o procesiune care simbolizează înmormântarea lui Hristos. Epitaful este apoi așezat pe Sfânta Masă, unde rămâne până la Înălțare, semn al trecerii, al tăcerii și al așteptării Învierii.

În Vinerea Mare, lumea se oprește. Bisericile se umplu, lumina e stinsă, iar oamenii retrăiesc, an de an, povestea care a modelat credința lor: drumul Crucii, suferința unui om nevinovat și speranța care răsare din cel mai adânc întuneric.

Astfel, Vinerea Mare este cea mai tristă zi din Săptămâna Patimilor, amintind de momentul răstignirii Domnului Iisus Hristos, când „pământul s-a cutremurat și pietrele s-au despicat”.