Zelenskiy bine nu se mai face

Azi, la Berlin, continuă runda de negocieri care, în principal, se desfășoară între reprezentanții a trei puteri europene și Volodimir Zelenskiy. Rușii rămân în expectativă. Americanii, la rândul lor, așteaptă să vadă în ce măsură liderul de la Kiev este fezandat și pregătit pentru un acord de pace. Aparent, planeta se învârte în jurul lui Zelenskiy, care pune condiții după condiții la fiecare capitol al planului de pace. Totuși, cumva, până la sfârșitul acestui an se va ajunge la prima etapă a deznodământului celui mai sângeros război din Europa după cel de-al Doilea Război Mondial. Volodimir Zelenskiy, un lider politic expirat, întrucât mandatul său prezidențial nu a fost reînnoit prin alegeri, într-un mod aparent paradoxal, are capacitatea de a negocia la sânge, cu încăpățânare, cu înverșunare, fiecare punct al programului de pace avansat de Statele Unite și convenit, în linii mari, cu Federația Rusă. Și o face în forță, beneficiind de susținerea unor lideri europeni aflați și ei pe o sârmă politică din ce în ce mai subțire. Premierul Marii Britanii, de exemplu, Keir Starmer, a ajuns la o rată de aprobare de doar 21%, iar Emmanuel Macron a căzut la 11%. Aceștia, asociindu-se cu reprezentantul Germaniei, erijat în postură de căpitan al Europei, negociază, la rândul lor, pe trei fronturi: cu Statele Unite, care îi solicită insistent lui Zelenskiy să devină rezonabil în raport cu realitățile acestui război, în care Ucraina, cu toată susținerea multiplă a Occidentului, nu se poate profila în învingător; negociază deloc convingător cu Federația Rusă, în condițiile în care Vladimir Putin nu renunță nici în ruptul capului la cuceririle teritoriale în zonele ocupate de reprezentanții etniei ruse; dar și cu Statele Unite, care au înțeles că, într-un război în care nu există un învingător net, dar balanța înclină totuși într-o parte, pacea nu poate fi obținută decât prin compromis.

Dar cum înțelege Volodimir Zelenskiy compromisul? În raționamentele sale, expuse pretutindeni, acolo unde este primit ca un erou al unei cruciade împotriva Moscovei, el începe prin a susține că Rusia nu s-a achitat în mod onest de angajamentele pe care și le-a asumat, de a garanta securitatea Ucrainei, atunci când, sub presiune internațională și într-o logică elementară, aceasta a cedat arsenalul nuclear Moscovei. La acea dată, vorbeam nu de Federația Rusă, ci de Uniunea Sovietică, din care făcuse parte și Ucraina, beneficiară a unor regiuni care i-au fost încorporate, locuite de etnici ruși și care nu mai făcuseră niciodată parte din statul ucrainean. În al doilea rând, Zelenskiy se împotrivește și o face atât cât poate cedării de teritorii, la pachet cu obiecțiile vizând reducerea forțelor militare și renunțarea la pretenția, consemnată și în legea lor fundamentală, de a face parte din NATO.

Corolarul tuturor acestor condiții puse de Kiev îl constituie garanțiile pe care Ucraina urmărește să le obțină cu condiția semnării unui acord de pace. Zelenskiy este de acord ca Ucraina să nu adere la NATO în următorii câțiva ani, așa cum era plănuit, dar ignoră cu desăvârșire faptul că o atare aderare ar presupune acordul unanim al statelor membre, acord care nu există și e greu de anticipat că va exista. Ei bine, în schimbul a ceea ce nu este rațional să se întâmple, Zelenskiy nu se sfiește să solicite statelor NATO garanții de securitate similare celor prevăzute în articolul 5 al Organizației. Adică: toți pentru unul, unul pentru toți. Și, pentru a tergiversa și mai mult o soluție, el susține că, pentru a renunța la NATO, adică la ceea ce, de facto, nu i se oferă, este obligat să organizeze un referendum pentru modificarea Constituției. Tot un referendum este invocat și în eventualitatea în care va accepta ca Donbassul, din care Rusia a cucerit 86% din teritoriu, să fie cedat Moscovei în schimbul unui acord de pace, dar numai și numai în condițiile în care acesta ar urma să devină o zonă liberă, administrată, atenție, de Statele Unite. O veritabilă momeală pe care Zelenskiy i-o întinde lui Donald Trump. Dar se pune întrebarea: în eventualitatea în care Zelenskiy, cu o popularitate din ce în ce mai scăzută, se oferă să organizeze două referendumuri, ce îl împiedică să inițieze simultan și alegeri prezidențiale, pentru a nu mai rămâne în viitor, dacă va câștiga, un șef de stat expirat?

Zelenskiy dispune, în acest moment, de armata cea mai numeroasă, cea mai instruită și cea mai bine dotată din Europa, care, teoretic, poate deveni oricând periculoasă pentru întreg continentul. De aceea, o solicitare rezonabilă atât a Moscovei, cât și a Washingtonului este reducerea acesteia la 600 de mii de combatanți, ceea ce, în continuare, ar plasa-o pe primul loc. Și, sub acest aspect, Zelenskiy pune fel de fel de condiții.

Finalizarea unui acord de pace este, fără doar și poate, întârziată ca urmare a susținerii de care Zelenskiy se bucură în mai multe capitale europene din partea unor lideri care, așa cum arătam la începutul acestei analize, nu se mai bucură, în statele pe care le reprezintă, de susținerea unor majorități. Cât timp Zelenskiy este încurajat de reprezentanții vulnerabili ai unor state vulnerabile, ai unei Uniuni Europene aflate într-o gravă derivă, acesta nu se va mai face bine.