Cu ocazia Zilei Mondiale a Meteorologiei, marcată pe 23 martie 2026, Organizația Națiunilor Unite atrage atenția asupra necesității accelerării implementării inițiativei „Avertizări Timpurii pentru Toți”. Obiectivul este ca, până în 2027, fiecare persoană să beneficieze de sisteme de alertă capabile să salveze vieți în fața fenomenelor extreme. În paralel, investițiile în sisteme hidro-meteorologice sunt considerate esențiale pentru consolidarea securității, rezilienței și dezvoltării durabile la nivel global.
Organizația Meteorologică Mondială subliniază că datele meteo, hidrologice și climatice precise și accesibile sunt fundamentale pentru adaptarea la schimbările climatice. Importanța acestora va crește pe măsură ce planeta se apropie de depășirea pragului de 1,5°C stabilit prin Acordul de la Paris. Limitarea efectelor acestei depășiri devine o prioritate globală, pentru a preveni consecințe greu de controlat.
În acest context, revoluția tehnologică, în special dezvoltarea inteligenței artificiale, transformă profund modul în care sunt realizate prognozele și avertizările meteorologice. AI-ul permite anticiparea mai exactă a fenomenelor și emiterea de alerte bazate pe impact, contribuind la reducerea riscurilor de dezastre și la creșterea capacității de adaptare. Totuși, specialiștii subliniază că aceste tehnologii trebuie să completeze, nu să înlocuiască, rolul serviciilor meteorologice naționale, iar factorul uman rămâne esențial.
În România, însă, rămân semne de întrebare privind nivelul de pregătire și capacitatea de reacție. Decizii recente, precum gestionarea unor baraje sau blocarea unor sisteme de intervenții în atmosferă, au evidențiat vulnerabilități care pot afecta siguranța populației și economia. Situația ridică problema unei mai bune coordonări și utilizări a tehnologiei disponibile.
Specialiștii consideră că soluțiile există și pot fi implementate, inclusiv prin dezvoltarea unor capacități proprii de calcul și inteligență artificială, dar și prin reorganizarea sistemului național într-o structură integrată. Un astfel de model ar putea reuni meteorologia, hidrologia și intervențiile în atmosferă, pentru a oferi răspunsuri rapide și eficiente în fața fenomenelor extreme.
România are oportunitatea să regândească organizarea sistemului de protecție hidro-meteorologic național, mai ales că AIulpoate oferi soluții complexe, integratoare, chiar din punct de vedere al impactului social și economic, de genul celor care NU ar fi permis dezastrul produs recent în județele Prahova și Argeș urmare golirii celor 2 baraje.
Ideea COMASĂRII serviciilor de meteorologie, hidrologie și gospodărire a apelor (ANM, INH, ANAR) și cel de intervenții active în atmosferă (AASNACP) într-un SISTEM UNITAR NAȚIONAL și INTEGRAT, poate fi o idee bună și trebuie dezbătută.