11 forme de cheilita

Cheilita reprezinta leziuni inflamatorii ale buzelor, cheilitele reunind un ansamblu de afectiuni inflamatorii superficiale localizate la nivelul semimucoasei labiale. Keratina de la nivelul vermillonului isi pierde plasticitatea, buzele devenind crapate, descuamate, dureroase. Pacientii au tendinta sa-si umezeasca buzele, sa-si detaseze scuamele, ceea ce agraveaza leziunile.

Forme de cheilita
1. Cheilita de contact 
Poate fi declansata de urmatorii factori:

– parfumuri, coloranti, conservanti prezenti in rujuri, balsamuri pentru buze;
– pasta de dinti (in special cea care contine propolis), apa de gura, materialele din care sunt confectionate lucrarile dentare;
– alimente (in special citricele);
– obiecte: piese ale unor instrumente musicale, etc.

stirilebzi.ro

Prevederi noi pentru anumite tipuri de pensii! Care sunt condițiile pentru oferirea pensiei pentru limita...

Stirile PROTV

Tentativă de asasinare a lui Zelenski. Presupusul criminal, un polonez, s-a oferit să ajute serviciile...

Debuteaza cu prurit local, urmat de aparitia eritemului si, uneori, chiar a edemului si veziculelor la nivelul buzelor. Leziunile se pot extinde la nivelul pielii din jurul buzelor si, mai rar, la nivelul mucoasei. Diagnosticul se stabileste pe baza aspectului clinic; se pot utilize patch-testele pentru depistarea factorului declansator.

2. Cheilita atopica 
Este o manifestare a dermatitei atopice, fiind prezenta atat la copii, cat si la adulti. Apare sub forma unui eritem al semimucoasei, ce se poate extinde la nivelul pielii din jurul buzelor sau leziunile sunt scuamoase, asemanatoare celor intalnite in cheilita exfoliativa.

3. Cheilita infectioasa
a) Virala: virusul herpes simplex este agentul declansator cel mai frecvent implicat in aparitia cheilitei infectioase. Debuteaza printr-o gingivita eritematosa, apoi apar vezicule la nivelul semimucoasei si, uneori, la nivelul tegumentului peribucal; acestea se rup si determina formarea unor cruste.
b) Bacteriana: este datorata unei infectii cornice de origine gingivala sau dentara, fiind dificil de identificat bacteriile responsabile datorita florei saprofite numeroase.
c) Micotica: agentul patogen cel mai frecvent incriminat este Candida albicans, localizarea labiala fiind precoce si constanta in cadrul candidozei cutaneo-mucoase. Se poate asocia perlesul candidozic.

4. Cheilita angulara
Reprezinta o inflamatie acuta sau cronica a comisurilor bucale. Factorii implicate in aparitia sa sunt:

a) Infectiosi:
– Candida albicans este cel mai frecvent implicata in aparitia cheilitei
angulare;
– stafilococii, streptococii, enterococii sunt mult mai rar implicate, dar uneori infectiile pot fi mixte (candidozice si bacteriene).
b) Mecanici:
– prognatismul;
– edentatia;
– periajul agresiv al dintilor, etc.
c) Deficiente nutritionale ale:
– riboflavinelor;
– folatilor;
– fierului, etc.
d) Afectiuni ale pielii: s-a constatat aparitia cheilitei angulare in cadrul dermatitei atopice, dermatitei seboreice.
Clinic, se prezinta sub forma unei zone triunghiulare aspre, eritematoase si/sau edematoase, localizata la nivelul ambelor si, mai rar, a uneia dintre comisurile bucale. In formele mai severe se observa fisuri ce radiaza de la nivelul comisurilor (ragade).

5. Cheilita actinica
Cheilita actinica reprezinta o keratoza premaligna a buzei produsa de expunerea cronica la radiatiile solare. S-a constatat o incidenta crescuta in zonele calduroase, la muncitorii care lucreaza in aer liber, la persoanele cu fototip I si II. Debuteaza printr-o senzatie de usturime si eritem, apoi buzele devin uscate si se descuameaza. Buza inferioara este afectata predominant. Epiteliul devine subtire, apar placi mici alb-gri, fisuri verticale, uneori vezicule ce se rup, producand eroziuni si cruste. Leziunile pot evolua spre transformare malign ace trebuie suspectata in cazul in care se dezvolta o ulceratie, apare o pata rosie sau alba cu o margine neregulata la nivelul vermillonului, atrofie generalizata cu o zona centrala albicioasa, subtire, persista scuamele sau crustele. Tratamentul consta in aplicatii locale cu 5-fluorouracil 5%, vermilionectomie, excizie laser.

6. Cheilita glandulara
Exista o divergenta de opinii cu privire la patogenia cheilitei glandulare unii autori considera ca se caracterizeaza printr-o hipersecretie salivara si modificari inflamatorii ale glandelor salivare din structura buzelor, avand uneori un caracter familial; alti autori considera ca este datorata unor glande salivare heterotopice din structura buzei, afectiunea nu are o componeneta erditara si s-a observat o frecventa mai ridicata la tropice. Poate debuta la orice varsta, fiind localizata aproape exclusiv la nivelul buzei inferioare. Buza este usor ingrosata si prezinta numeroase orificii prin care saliva se poate exteriorize. In formele mai severe, buza este mult marita, suprafata este acoperita cu scuame si cruste, sub care se pot observa orificiile ductale salivare. In formele foarte severe infectia se extinde in profunzime, cu formare de abcese si traiecte fistuloase. Unii autori considera ca apare o transformare maligna, in carcinom scuamos in 20-30% din cazuri, in timp ce alti autori neaga existenta transformarii maligne. Tratamentul consta in vermilionectomie sau excizie eliptiaca atunci cand buzele sunt mult marite.

7. Cheilita granulomatoasa
Cheilita granulomatoasa se caracterizeaza prin marirea de volum a buzei superioare si/sau inferioare, datorata unei inflamatii granulomatoase de cauza necunoscuta. Se poate insoti de febra, cefalee, tulburari de vedere. Edemul se poate extinde si la nivelul obrajilor si se pot asocial limba scrotala si paralizia de nervi cranieni. La inceput, leziunile dispar in cateva ore/zile, pentru ca dupa mai multe episoade recurente, sa devina permanente. Cheilita granulomatoasa poate constitui o manifestare in cadrul altor afectiuni: sindromul Melkersson-Rosenthal, sarcoidoza, boala Crohn. Tratamentul consta in administrarea intralezionala a corticoizilor (triamcinolon acetonid), tratament chirurgical (cheiloplastie).

8. Cheilita exfoliativa
Reprezinta o inflamatie cronica a buzelor, caracterizata prin descuamare persistenta. Trebuie diferentiata de cheilita de contact, de cea indusa de radiatiile UV sau de cheilita factice. Poate reprezenta debutul unei dermatite atopice. Este intretinuta de umezitul frecvent al buzelor, mestecatul gumei sau alte obiceiuri. Apare uneori la subiectii cu probleme psihice, inhibati, dependenti de mediul familial sau profesional, depresivi sau, uneori, agresivi, care isi situeaza cheilita in centrul preocuparilor lor. Tratamentul consta in administrarea locala de keratolotice usoare, corticoizi si tratament anxiolitic atunci cand este necesar.

9. Cheilita factice si patomimica
Cheilita factice este cauzata de traumatisme repetate si , uneori, prin gratajul cu unghiile a semimucoasei labiale, realizate in mod deliberat de catre subiecti cu tulburari psihice, anxiosi, incapabili de a face fata unei situatii dificile pe plan emotional. Cheilita patomimica este intalnita la subiectii ce vor sa atraga atentia asupra propriei persoane sis a obtina beneficii de ordin afectiv. Clinic, se caracterizeaza prin leziuni scuamoase alb-galbui sau galbui-maro, localizate predominant la nivelul buzei inferioare, care prin detasare vor pune in evidenta o semimucoasa eritematoasa, uneori fisurata. Tratamentul consta in evitarea traumatismelor si tratarea tulburarilor psihice.

10. Cheilita produsa de retinoizi
Apare ca efect secundar constant al tratamentului sistemic cu retinoizi, manifestandu-se prin eritem, uscarea, descuamarea, uneori fisurarea si prezenta crustelor la nivelul buzelor.

11. Cheilita plasmocitara
Este o inflamatie benigna caracterizata prin infiltrat plasmocitar la nivelul mucoasei din vecinatatea orificiilor situate oriunde pe corp: buze, penis, vulva, mucoasa bucala, palat, gingie, limba, epiglota si laringe. Poate fi izolata, dar mai frecvent se asociaza cu gingivite si glosite plasmocitare. Se manifesta sub forma unor placi eritematoase, localizate de obicei, la nivelul buzei inferioare.