150 de persoane rămân blocate la bordul navei de croazieră unde a apărut un focar de hanta-virus care a omorât 3 persoane și a îmbolnăvit patru.
Unul dintre bolnavi este în stare critică. Vasul staționează în largul coastei statului insular Capul Verde din Atlantic, iar autoritățile de acolo nu permit evacuarea pasagerilor.
Sunt cetățeni britanici, americani și spanioli, îmbarcați pentru o croazieră de lux în extremitatea sudică a Argentinei la sfârșitul lunii martie.
Simptomele ar putea apărea mai târziu
Perioada de incubație poate dura mai multe săptămâni, ceea ce înseamnă că unii s-ar putea să nu prezinte încă simptome.
Sunt în desfășurare investigații epidemiologice pentru a determina sursa focarului. Hantavirusul este transmis de rozătoare, dar în cazuri excepționale poate trece de la om, la om.
Conform Centrului pentru Prevenirea și Controlul Bolilor din SUA, hantavirusul se manifestă inițial prin simptome asemănătoare gripei, precum oboseală, febră ori dureri musculare. Dacă apar simptome respiratorii, rata mortalității este de aproximativ 38%.
Nu există un tratament specific pentru infecțiile cu hantavirus. Experții recomandă tratament de susținere pentru a trata simptomele – oxigenoterapie, ventilație mecanică, medicamente antivirale și chiar dializă.
Hantavirusul revine în atenție
În America, infecția este asociată cu sindromul cardiopulmonar cu hantavirus (HCPS), o afecțiune agresivă ce afectează plămânii și inima. În Europa și Asia, infecțiile sunt cunoscute sub denumirea de febră hemoragică cu sindrom renal (HFRS), care afectează în special rinichii și sistemul vascular.
Nu există un tratament antiviral specific, însă intervenția medicală rapidă și îngrijirea de susținere sunt esențiale pentru creșterea șanselor de supraviețuire. Monitorizarea atentă și gestionarea complicațiilor respiratorii, cardiace și renale sunt prioritare, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății. Prevenția se bazează în principal pe limitarea contactului dintre oameni și rozătoarele infectate.
Transmiterea la om se produce prin expunerea la urina, excrementele sau saliva rozătoarelor purtătoare de virus. În cazuri rare, infecția poate apărea și prin mușcătură. Activitățile care presupun contact cu zone contaminate – curățarea spațiilor închise, lucrările agricole, activitățile forestiere sau dormitul în locuințe infestate – cresc riscul de expunere.
Până în prezent, transmiterea interumană a fost confirmată doar în cazul virusului Andes, în America, și rămâne un fenomen rar. Atunci când apare, este legată de contactul apropiat și prelungit, în special între persoane care locuiesc împreună sau parteneri intimi, și se produce cel mai probabil în fazele timpurii ale bolii, când încărcătura virală este mai mare.