Pe 10 iunie 2025 se împlinesc 43 de ani de la moartea lui Geo Barton, unul dintre marii actori pe care România i-a avut și i-a pierdut, dar ale cărui roluri, voce și prezență scenică continuă să emoționeze generații. Cu o carieră care a traversat marile epoci ale teatrului și filmului românesc din secolul XX, Barton rămâne o figură de referință, un simbol al profesionalismului și al pasiunii pentru artă.
In Memoriam Geo Barton: De la Piatra Neamț la marile scene ale țării
Născut pe 25 martie 1912 în Piatra Neamț, Geo Barton a demonstrat încă din tinerețe o vocație puternică pentru artă. S-a format în cadrul Academiei Regale de Muzică și Artă Dramatică, pe care a absolvit-o în 1941, în clasa reputatului regizor și profesor Victor Ion Popa. Nu s-a limitat doar la arta dramatică: a studiat și canto, sub îndrumarea sopranei Maria Snejina, dobândind astfel o expresivitate aparte, care i-a servit în numeroase roluri muzicale și dramatice.
Cariera lui Barton a început în Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”, într-o epocă în care scena românească vibra de energie și creație. A urcat rapid în ierarhia artistică, fiind remarcat pentru prezența sa scenică puternică și naturalețea cu care aborda roluri diverse. A fost membru activ în trupa „Muncă și Voie Bună”, iar mai târziu a evoluat pe scenele mari din Craiova și București, în special la Teatrul Giulești (azi Teatrul Odeon) și Teatrul Național.
A colaborat cu unii dintre cei mai mari actori și regizori ai vremii și a jucat într-o gamă largă de spectacole – de la comedii și musicaluri inspirate de repertoriul vienez, precum Târgul dragostei, până la drame românești de profunzime.
Actorul Geo Barton a debutat pe marele ecran în 1949
Geo Barton și-a făcut debutul pe marele ecran în 1949, însă consacrarea sa ca actor de film a venit odată cu rolul memorabil din Moara cu Noroc (1955), unde l-a interpretat pe Lică Sămădăul, sub regia lui Victor Iliu. Acest rol i-a confirmat complexitatea artistică și capacitatea de a transmite emoție și intensitate în orice format. Filmul a fost un succes național și internațional, iar Barton a devenit un reper al cinematografiei românești.
Ultimul său rol pe ecran a fost în filmul Secvențe (1982), regizat de Alexandru Tatos, un titlu cult al cinematografiei românești, în care Barton și-a demonstrat din nou maturitatea artistică și puterea de a impresiona chiar și în apariții scurte.
De-a lungul vieții, Geo Barton a fost distins cu mai multe premii și titluri care i-au recunoscut contribuția excepțională la cultura românească: Artist Emerit în 1962, Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a în 1967 și Premiul de Stat. Aceste distincții nu au făcut decât să confirme ceea ce publicul știa deja: Barton era un actor complet, un profesionist desăvârșit și un om al scenei în cel mai profund sens.
Geo Barton a murit pe data de 10 iunie 1982, la București, lăsând în urmă o moștenire artistică de necontestat. La 43 de ani de la dispariția sa, România își amintește de el cu respect și recunoștință. Actorii, regizorii și iubitorii de teatru și film vorbesc încă despre Barton ca despre un reper, un model și un om a cărui contribuție a modelat istoria scenei românești. Prin rolurile sale, prin vocea caldă și expresivă, prin dăruirea cu care a trăit fiecare moment artistic, Geo Barton a rămas viu în memoria culturală a unei țări care, în ciuda trecerii timpului, nu l-a uitat.