Activitatea lui Joseph Goebbels din timpul războiului

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Joseph Goebbels, alături de Heinrich Himmler şi Joachim von Ribbentrop, a fost unul din cei mai înfocaţi susţinători ai revendicărilor eritoriale agresive ale Germaniei.

Acesta a înţeles că era de datoria sa să îi facă pe germani să accepte acest lucru.

În 1938, când s-a semnat Tratatul din Munchen, știa că vasta majoritate a germanilor nu dorea război.

Folosindu-se de resursele propagandistice i-a făcut pe nemţi să aibă sentimente de ură față de cehi și simpatie pentru germanii din Sudeți

Odată cu acceptarea condiţiilor lui Hitler cu privire la Cehoslovacia, Joseph Goebbels a îndreptat arma propagandei către Polonia.

A încercat prin orice mijloc să orchestreze o campanie de ură împotriva Poloniei

Goebbels a fabricat tot felul de poveşti cu privire la atrocităţile comise de polonezi împotriva nemţilor din Danzig. Cu toate acestea însă nu a putut să convingă majoritatea germanilor să accepte ideea unui război.

În septembrie 1939, Goebbels a început să-și extindă influența în politica internă.

După 1940, Hitler a avut puține apariții publice, așa că Goebbles a devenit fața și vocea regimului nazist pentru populația Germaniei.

Cu Hitler preocupat cu războiul, Himmler concentrându-se la soluția finală în problema evreiască. În timp ce poziția lui Göring era în declin,datorită eșecului Luftwaffe, Goebbels a simțit un vid de putere în politica internă.

Responsabilitatea sa fiind moralul populației, s-a preocupat intensiv cu probleme ca salarizarea, raționalizarea și adăpostirea. Aceste lucruri care au afectat moralul, deci și productivitatea.

Înfrângerea germanilor în Bătălia de la Stalingrad din ianuarie 1943. O criză în regim

Joseph Goebbels a fost nevoit să se alieze cu Hermann Göring după înfrângerea ruşinoasă de la Stalingrad. Martin Bormann, șeful Cancelariei Partidului Nazist și secretarul führerului, s-a folosit de dezastrul de pe front.

El a încercat să îl convingă pe Htiler să creeze o conducere de trei oameni reprezentând statul, armata și partidu. Comitetul trebuia să fie format din Cancelarul Reich-ului Hâns Lammers, Mareșalul Wilhelm Keitel și Bormann.

Acest așa numit Comitet ar fi trebuit să aibă puteri dictatoriale asupra frontului german. Goebbels, Speer, Göring și Himmler s-au combinat să blocheze această acțiune văzând-o că pe o amenințare.

Activitatea lui Joseph Goebbels din timpul războiului

Goebbels a încercat să-l convingă pe Hitler să îl numească pe Göring ca șef al guvernului.

Propunerea sa avea o logică certă, pentru că Göring (în ciuda eșecului Luftwaffe și a corupției sale) era încă foarte popular în populația Germaniei, al cărei moral era în cădere, de vreme ce Hitler abia mai apărea în public după înfrângerea de la Stalingrad.

Propunerea a fost considerată absurdă de către Hitler, datorită incapacității lui Göring și mai ales pentru că führerul dorea să îndrepte toată vina eșecului militar spre acesta.

În februarie, Goebbels a lansat o nouă ofensivă pentru a se plasa în centrul puterii politice.

Într-un discurs pasional la Berlin Sportpalast, Goebbels a cerut audienței să se dedice unui război total, unei mobilizări a economiei Germaniei și a societății germane pentru a sprijini războiul.

Joseph Goebbels a sperat în acest fel să îl convingă pe Hitler să îi acorde lui (împreună cu Speer) controlul asupra politicii interne a producției de armament, pentru a introduce munca obligatorie, chiar și pentru femei.

Hitler, susținut de Göring, a refuzat aceste cereri, pentru că le vedea periculoase pentru moralul populației. Goebbels s-a plâns, în particular, de lipsa de direcții din politica internă a Germaniei, însă nu l-a criticat direct pe Hitler și nici nu a acționat împotriva voinței acestuia.