Pleoapele pot suferi de infecții care se găsesc și în alte regiuni ale organismului uman, însă o serie de afecțiuni care se manifestă doar la nivelul pleoapelor superioare.
Afecțiunile palpebrale pot fi multiple, unele având un mecanism de producere alergic, în timp ce altele pot fi determinate de către patogeni de origine bacteriană sau virală, care cel mai adesea se cantonează la nivel palpebral prin intermediul unor leziuni tegumentare minime.
Dacă aceste infecții ale pleoapelor superioare nu sunt tratate corespunzător se pot croniciza. Afecțiunile pleoapelor superioare se pot manifesta ca o infecție la nivelul globului ocular, dar și ca niște boli sistemice.
Leziunile la nivel palpebral pot consta în simple modificări de culoare ale tegumentului pleoapei și până la colecții purulente închistate. Acestea din urmă se pot extinde către regiunea cavității orbitale, către regiunea nervului optic sau către zona sinusului cavernos cerebral.
Afecțiunile pleoapelor superioare pot fi tratate prin aplicații locale de substanțe antiseptice, analgezice sau antibiotice atunci când infecția apare ca o manifestare locală. Tratamentul infectiilor palpebrale se poate realiza, dupa caz, utilizand topice oculare sau medicamente administrate pe cale sistemica.
Afecțiuni ale pleoapelor superioare: Infecții ale glandelor sebacee
Cele mai des întâlnite trei afecțiuni la nivelul pleoapelor şi implicit, a suprafeţei ocular sunt orjeletul, chalazionul și blefarita.
Orjeletul este cea mai frecventă afecţiune inflamatorie a pleoapelor, reprezentând o infecție stafilococică a glandelor sebacee locale. Acesta se formează în urma obstrucției glandelor Zeiss (orjeletul extern) sau a glandelor Meibomius(orjelet intern).
Apariţia orjeletului este favorizată de blefaritelecronice recurente, igiena oculară precară, antecedentele alergice sau diabetul zaharat.
Orjeletul se manifestă întâi prin disconfort ocular, senzaţie de ȋnţepătură locală, arsură. Ulterior apare și durerea la nivelul pleoapei. Ȋn grosimea pleoapei se poate vedea o umflătură dureroasă, ȋnsoţită de roşeaţă şi edem palpebral.
Pentru tratarea orjeletului, în faza acută, se pot folosi comprese locale calde cu apă, nu cu ceaiuri din plante medicinale. Foarte important este menținerea igienei oculare și a mâinilor, folosirea unui prosop personal și schimbarea feţei de pernă.
Chalazionul și blefarita
Chalazionul este o afecțiune ce apare ȋn urma unei reacţii inflamatorii granulomatoase la nivelul glandelor sebacee ale pleoapei (glandele Meibomius). Această reacţie este urmată de blocarea orificiilor glandulare şi implicit, de stagnarea secreţiilor sebacee.
Chalazionul se manifestă printr-o senzație de disconfort la nivelul pleoapei, însoțită de apariția unui nodul roșiatic ȋn partea externă a acesteia.
Pentru tratarea chalazionului este necesară o igienă oculară riguroasă, spălarea cu apă calduţă, utilizarea de geluri oftalmice speciale și de şerveţele pentru uz oftalmic.
Dacă inflamația devine cronică, se impune tratamentul chirurgical sub anestezie
Blefarita apare în urma inflamației marginilor libere ale pleoapelor. În marea majoritate a cazurilor, se asociază cu dermatita seboreică sau acneea rozacee.
Blefarita poate fi favorizată de sindromul de ochi uscat, conjunctivitele repetate, purtarea de lentile de contact, factori hormonali, dermatita seboreică, praful, poluarea sau de antecedentele alergice.
Blefarita se manifestă prin senzația de corpi străini, arsură oculară, lăcrimare și apariţia de scuame la nivelul pleoapelor.
Tratamentul blefaritei presupune igiena zilnică a pleoapelor, aplicarea locală de comprese cu apă caldă. Dacă simptomatologia persistă sau se ȋnrăutăţeşte, este indicat ca pacientul să se adreseze medicului oftalmolog pentru prescrierea tratamentului local cu antibiotic.