O valoare inestimabilă. Tezaurul României. Compus din 673 de piese. În acest moment, custozii expoziției din Olanda sunt incapabili să ne prezinte un inventar. Tragedia petrecută se datorează în exclusivitate incapacității autorităților de la București de a ne proteja valorile naționale. În acest caz, este vorba de o valoare culturală, artistică și istorică de neegalat. Și care e greu de presupus că va mai fi vreodată recuperată.
Muzeul Drents din Olanda nu este nicidecum Muzeul de Istorie al respectivului stat, așa cum am fost dezinformați. Este un muzeu dintre cele obișnuite în care, ca să dau un singur exemplu, ultima oară a fost organizată o expoziție de păpuși. În această clădire, care s-a dovedit că este neasigurată, a fost organizată cu ajutorul statului român expoziția „Dacia! Regatul aurului și argintului” prin aducerea din România a celor mai importante colecții de artefacte geto-dacice. Printre care coiful dacic de la Coțofenești, emblematic pentru epoca de glorie a regatului dacic, faimoasele brățări dacice, precum și nenumărate alte piese din aur pur și din argint. Să fie foarte clar pentru toată lumea. Valoarea acestora nu poate fi egală cu valoarea metalelor prețioase pe care le conține. Valoarea acestui tezaur este inestimabilă.
Dar chiar și așa, conform practicii internaționale, atunci când sunt încredințate în custodie în scopul expunerii obiecte numismatice sau de artă este obligatorie asigurarea acestora. Asigurarea se face în funcție de două criterii. Valoarea obiectelor expuse și garanțiile pe care le poate oferi custodele privind siguranța acestora. Cum precizam mai sus, Muzeul din Drents, după cum s-a și dovedit de altfel, nu putea garanta securitatea exponatelor. În proximitatea muzeului nu a existat, în toată perioada în care tezaurul dacic a fost expus, nici măcar un echipaj de poliție, care să garanteze zi și noapte securitatea, iar în interior, nu s-a aflat niciun polițist olandez.
Este de presupus că din motivele arătate mai sus, autoritățile de la București nu au asigurat întrucât nu au pretins o asigurare corespunzătoare și nici nu au controlat în prealabil cât de serioasă este firma asiguratoare, iar acum tac chitic și refuză să ne comunice suma pe care urmează să o primim ca despăgubire. Fără doar și poate, autoritățile de la București au făcut un blat cu autoritățile olandeze. Mai devreme sau mai târziu vom afla detalii. Dar până una alta, ele trebuie să dea explicații pentru toate semnele de întrebare prezentate mai sus.
Și în primul rând, cum de a fost posibil? Ca cetățenii din România să nu aibă posibilitatea niciodată să vadă undeva într-un muzeu, și în primul rând în Muzeul de Istorie, care e închis de ani de zile, toate aceste exponate la un loc, creându-se în schimb acest privilegiu în beneficiul cetățenilor olandezi. Cu acest prilej, poate aflăm și noi, cum se explică altfel dacă nu prin indolență și incompetență și dispreț față de valorile naționale, faptul că Muzeul de Istorie este închis de ani de zile dar în schimb directorul acestuia își primește lunar leafa întreagă.
Există, în ceea ce îi privește pe făptuitorii care au acționat brutal, aruncând practic în aer fațeta muzeului pentru a putea jefui tezaurul, două ipoteze mari și late. Au furat exponatele pentru a le topi, făcând astfel să dispară urmele și pentru a valorifica metalele prețioase, desigur la un preț infim față de valoarea reală a acestora, ori autorii furtului, cărora în mod ridicol le-a fost deschis un dosar penal la București, au acționat la comanda vreunui colecționar miliardar, pasionat până la obsesie de artefacte și atunci există posibilitatea ca după un anumit număr de ani, tezaurul să reapară. Ținând cont de cele două circumstanțe, președintele ales Călin Georgescu face apel la guvernul României pentru ca acesta să anunțe public că este gata să răscumpere tezaurul de la cei care l-au jefuit, achitând valoarea acestuia în aur și argint. Adică mult mai puțin decât face. Au sărit la luptă până și frații Tate, care oferă recompense de 25 de mii de euro pentru orice indicii care ar putea conduce la recuperarea tezaurului.
În toată această tragedie, singurul factor realmente pozitiv este că demnitarii statului român, care adoptaseră politica struțului, au reapărut la lumină și au catadicsit să facă fiecare pe rând declarații publice. Poate cu ocazia CSAT, care a fost convocat de urgență de către Klaus Iohannis, se va stabili de ce serviciile secrete, cele mai bine finanțate de Europa, nu au fost capabile să trimită în Olanda un echipaj care să asigure prin rotație din interiorul muzeului securizarea exponatelor.