ANAF clarifică impozitarea sumelor primite între rude și din darul obținut de la nunți și botezuri. Iată ce trebuie știut

Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a oferit lămuriri privind impozitarea sumelor transferate între rude, ca urmare a unor informații apărute în spațiul public.

Potrivit reglementărilor din Codul Fiscal, transferurile de sume între rude sunt considerate donații și, în general, nu sunt impozabile, cu excepția unor situații specifice.

De asemenea, sumele primite cu ocazia evenimentelor familiale, precum nunți sau botezuri, nu se supun impozitării.

ANAF subliniază că, în cadrul verificărilor fiscale, sunt analizate documentele și informațiile legate de fluxurile financiare, iar orice venituri nejustificate pot fi impuse cu o cotă de 70%.

„Ca urmare a informațiilor apărute în spațiul public, referitoare la impozitarea ”sumelor date între rude”, precizăm următoarele:

La art. 61 și art. 62 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, sunt prevăzute categoriile de venituri impozabile, cât și cele neimpozabile.

”Transferurile/sumele date/încasate de la rude” se subscriu operațiunilor de donație/dar manual și se încadrează în categoria veniturilor neimpozabile sau în funcție de împrejurările fiecărei situații de fapt, pot îmbrăca forma unor datorii, ceea ce reprezintă surse neimpozabile.

În ceea ce privește sumele încasate ca urmare a evenimentelor familiale (nunți/botezuri), pentru care nu există obligația declarativă din partea contribuabilului, sursele de fonduri de natura darurilor primite cu ocazia acestor evenimente reprezintă de asemenea venituri neimpozabile.

În cadrul procedurii de verificare a situației fiscale personale, organele fiscale examinează înscrisurile sau informațiile despre activitatea persoanei fizice verificate referitoare la intrările și ieșirile de fonduri și la creșterea sau descreșterea elementelor patrimoniale pe perioada verificată, avându-se în vedere prevederile art. 6 alin. (1) și alin. (2) și art. 55 alin. (3) din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Administrarea mijloacelor de probă este prevăzută la Capitolul V – Administrarea și aprecierea probelor, Titlul III – Dispoziții procedurale generale din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, în problematica solicitată fiind aplicabile corespunzător prevederile de la art. 66 privind dreptul rudelor de a refuza furnizarea de dovezi.

Potrivit art. 117 din același act normativ, astfel cu a fost modificat prin Legea nr. 296/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare pentru asigurarea sustenabilității financiare a României pe termen lung, orice venituri constatate de organele fiscale, în condițiile Codului de procedură fiscală, a căror sursă nu a fost identificată, se impun cu o cotă de 70% aplicată asupra bazei impozabile ajustate. Astfel, cota de impozit de 70% nu se aplică surselor de fonduri identificate, astfel cum sunt prevăzute la art. 61 și art. 62.

În cazul în care se constată că declarațiile fiscale, documentele și informațiile prezentate în cadrul procedurii de verificare sunt incorecte, incomplete, false sau dacă persoana fizică verificată refuză, în cadrul același proceduri, prezentarea documentelor pentru verificare ori acestea nu sunt prezentate în termen legal sau persoana se sustrage prin orice alte mijloace de la verificare, organul fiscal central stabilește baza de impozitare ajustată pentru impozitul pe venit și emiterea deciziei de impunere (art. 146 alin. (3)  din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare”, a transmis ANAF.