ANAF propune actualizarea procedurii prin care o persoană poate fi obligată să achite, în anumite condiții, datoriile fiscale ale unei firme. Noile reguli pun accent pe verificarea concretă a faptelor, pe stabilirea legăturii dintre conduita persoanei și prejudiciul fiscal, precum și pe dreptul la apărare. Proiectul publicat de ANAF în septembrie 2026 este încă o propunere și nu trebuie confundat cu o modificare legislativă deja intrată în vigoare.
În anumite situații prevăzute de Codul de procedură fiscală, obligațiile fiscale neachitate de o firmă pot ajunge în sarcina altor persoane. Mecanismul poartă denumirea de răspundere solidară și permite organului fiscal să urmărească recuperarea datoriilor de la persoane care, prin propriile acțiuni sau omisiuni, au contribuit la situația care a dus la neachitarea taxelor și impozitelor.
Răspunderea solidară nu se aplică automat administratorilor sau asociaților
Faptul că o persoană este administrator, asociat, acționar sau are o altă legătură cu societatea nu este însă suficient, în sine, pentru stabilirea răspunderii. ANAF trebuie să identifice situația concretă, să stabilească faptele relevante și să demonstreze îndeplinirea condițiilor prevăzute de legislația fiscală.
Această abordare este importantă deoarece răspunderea solidară presupune o legătură între conduita persoanei vizate și obligațiile fiscale care au rămas neachitate. Prin urmare, simpla calitate de administrator sau asociat nu ar trebui confundată cu existența automată a unei obligații personale de plată.
ANAF poate cere unei persoane să achite datoriile unei firme
Proiectul de procedură elaborat de ANAF vizează situațiile în care poate fi atrasă răspunderea solidară pentru obligațiile unui debitor declarat insolvabil. Printre cazurile avute în vedere se numără dobândirea cu rea-credință a unor bunuri sau active de la debitor, atunci când prin această operațiune contribuabilul și-a provocat insolvabilitatea.
O altă situație este reprezentată de ascunderea ori înstrăinarea cu rea-credință a patrimoniului, dacă prin astfel de acțiuni este provocată insolvabilitatea societății. În această categorie pot intra administratori, asociați, acționari sau alte persoane, în funcție de faptele concrete constatate de organul fiscal.
Răspunderea poate fi analizată și atunci când administratorul nu își îndeplinește cu rea-credință obligația de a solicita deschiderea procedurii insolvenței. De asemenea, sunt vizate situațiile în care o persoană determină, cu rea-credință, nedeclararea sau neachitarea la termen a obligațiilor fiscale.
Un alt caz îl constituie obținerea unor restituiri sau rambursări de la buget care nu erau datorate. Proiectul face referire și la anumite conduite ale terților popriți și ale instituțiilor de credit.
În toate aceste situații, ANAF trebuie să stabilească temeiul juridic aplicabil și să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile necesare pentru atragerea răspunderii.
Ce schimbări propune ANAF în procedura de stabilire a răspunderii
ANAF urmărește prin noua procedură o analiză mai detaliată a situației fiecărei persoane vizate. Proiectul publicat la 3 septembrie 2026, pe pagina instituției dedicată transparenței decizionale, urmărește să reducă abordările pur formale și eventualele interpretări neunitare ale procedurii.
Potrivit documentelor propuse, organul fiscal trebuie să analizeze informațiile și înscrisurile disponibile înainte de emiterea unei decizii. Persoana vizată trebuie, de asemenea, să fie convocată la audiere și să poată consulta documentele relevante din dosar.
Aceasta va avea posibilitatea să formuleze obiecții și să prezinte explicații sau argumente în scris. Apărările transmise trebuie analizate înainte ca ANAF să stabilească eventual atragerea răspunderii solidare.
Procedura ar putea fi simplificată și prin utilizarea mijloacelor digitale. Pentru persoanele care au cont în Spațiul Privat Virtual, proiectul prevede posibilitatea desfășurării audierii online, prin platforma de videoconferință MF-ANAF.
Ce trebuie să conțină documentele întocmite de Fisc
Proiectul introduce și o structură mai detaliată pentru referatul prin care sunt fundamentate constatările organului fiscal. Documentul ar trebui să prezinte fapta imputată, calitatea persoanei analizate și perioada în care s-au produs împrejurările relevante.
De asemenea, trebuie indicate elementele care susțin existența relei-credințe sau a conduitei imputabile. Un punct important îl reprezintă explicarea legăturii dintre comportamentul persoanei și obligațiile fiscale care nu au fost achitate.
Referatul trebuie să indice și documentele pe baza cărora au fost formulate constatările. În plus, punctul de vedere exprimat de persoana audiată trebuie analizat și reflectat în documentația care stă la baza deciziei.
Prin aceste prevederi, procedura urmărește ca decizia de atragere a răspunderii să se bazeze pe o analiză individualizată, nu doar pe existența unei relații juridice între persoană și societatea cu datorii.
Dreptul la apărare exista deja în legislația fiscală
Propunerile ANAF nu creează de la zero dreptul persoanei vizate de a fi audiată. Codul de procedură fiscală prevede deja posibilitatea ca aceasta să își prezinte punctul de vedere înainte de stabilirea răspunderii solidare.
Un reper important în această materie este Decizia Curții Constituționale nr. 184/2022, prin care instanța constituțională a subliniat necesitatea ca persoana vizată să poată răspunde cu privire la faptele și împrejurările relevante pentru adoptarea deciziei.
Totodată, decizia prin care este atrasă răspunderea solidară poate fi contestată pe cale administrativă. În anumite condiții, ulterior, soluția dată contestației și actul fiscal pot fi supuse controlului instanței competente.
Prin urmare, proiectul publicat de ANAF trebuie privit în principal ca o actualizare și detaliere a procedurii administrative, nu ca introducerea unui mecanism fiscal complet nou.
Un element important pentru contribuabili este și faptul că procedura actuală datează din 2014 și a fost elaborată în raport cu vechiul Cod de procedură fiscală, între timp abrogat. Noua propunere urmărește astfel adaptarea regulilor procedurale la cadrul fiscal actual și stabilirea mai clară a etapelor pe care trebuie să le parcurgă organul fiscal.