Analize medicale: Totul despre exudatul faringian

Infectiile tractusului respirator superior sunt cele mai frecvente infectii pentru care se solicita analiza exudatului faringian. Majoritatea sunt de etiologie virala si se vindeca spontan, altele sut bacteriene unele cu riscuri evolutive grave, dar beneficiind de tratament antimicrobian. Faringitele si amigdalitele sunt in proportie de 70% virale. Din cele bacteriene pe primul loc ca frecventa si gravitate se situeaza cele determinate de Steptococcus pyogenes. Faringita difterica este rara, iar cea gonococica e benigna.

Prelevarea probei

Se preleveaza cu tamponul de uz general, steril, inainte sau la 4 ore dupa toaleta gurii, gargarisme sau ingestia de alimente.

stirilebzi.ro

Unde găseşti cazare ieftină pentru Paşte. Destinaţia din România perfectă pentru o vacanţă relaxantă

Stirile PROTV

Pun capăt războiului și acceptă pacea, cu o condiție. Ce a cerut Hamas ca să...

Pacientul asezat, cu gatul in usoara extensie, faringele bine expus prin iluminare si deprimarea bazei limbii cu apasator de limba steril, pronunta tare vocala A.

Tamponul se introduce fara a atinge limba sau palatul si se tamponeaza ferm orice zona inflamata, zonele purulente sau ulcerate. In faringitele ritematoase se sterg atent faringele posterior si ambele amigdale.

Tamponul scos cu precautie, se reintroduce in tubul protector. Pentru ca prelevarea poate provoca reflex de tuse este indicat ca personalul care face prelevarea sa poarte masca.

Examenul bacteriologic al exudatului faringian consta in efectuarea de culturi. In mod uzual, exsudatul faringian se insamanteaza pe GS si SAB.

Interperetarea rezultatelor
Examenul microbiologic al exudatului faringian se efectueaza pentru: diagnosticul faringitelor si anginelor streptococice, confirmarea diagnosticului de difterie, depistarea purtatorilor de S. pyogenes, diagnosticul unor viroze respiratorii.

Comunicarea rezultatelor se recomanda a fi facuta in urmatorii termeni:
Prezent Streptococ b-hemolitic grup A sau non-grup A cu o apreciere semnificativa a cresterii. Daca prelevarea , conservarea si insamantarea probelor au fost corecte, aceasta din urma este mai frecvent situatia unui purtator. Aspectul coloniilor diferentiaza streptococii infectanti de cei de portaj.

Leucograma si formula leucocitara aduc argumente suplimentare pentru diferentierea anginei virale de cea streptococica. Flora bacteriana normala sau flora fara semnificatie patogena. in absenta streptococilor b-hemolitici se insista asupra termenului de „flora fara semnificatie patogena” fara nominalizarea unor specii (streptococi viridans, stafilococi, etc) rezidente ale oro-faringelui deoarece nu au semnificatie clinica si pot duce la interpretari eronate , din partea celor neavizati, daunatoare pentru pacienti.

Izolarea predominanta si in cantitate mare de stafilococi aurii, bacili gram-negativi, levuri nu are in mod necesar semnificatie clinica. Frecvent reflecta disbioza microbiotei faringiene la un pacient cu infectie virala. Trebuie insa comunicata pentru a fi apreciata de medic in contextul clinic si al altor examene paraclinice.