Antoine Henri Becquerel – Descoperirea radioactivitatii

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Antoine Henri Becquerel (n. 15 decembrie 1852, Paris — d. 25 august 1908, Le Croisic, Loire-Atlantique) a fost un fizician francez, laureat al Premiului Nobel in domeniul fizicii, in anul 1903, ca urmare a descoperirii fenomenului de radioactivitate spontana.

In jurul anului 1896, Becquerel, ocupandu-se cu studiul actiunii luminii asupra unor substante, precum si fosforescenta sarurilor de uraniu, a impachetat un fragment de roca ce continea uraniu (o sare de uraniu), intr-o hartie neagra si a inchis-o intr-un dulap in care se aflau si cateva placi fotografice. Dupa un timp, developand placile, a observat ca pe acestea se imprimase foarte exact conturul pietrei respective.

Vezi si Pierre Curie, un pionier in studiul radioactivitatii

Dupa mai multe experimente, a tras concluzia ca este vorba de un fenomen nou, care a primit numele de radioactivitate naturala si care consta in proprietatea unor substante, ca uraniu, radiu, poloniu, de a emite, fara vreo cauza exterioara, radiatii. Proprietati asemanatoare, s-au observat si la razele Röntgen si razele catodice descoperite cu putin timp inainte.

Vezi si Marie Curie, singura savanta castigatoare a doua premii Nobel

In anul 1900 demonstreaza cu ajutorul experientelor ca razele β pot deviate intr-un camp magnetic.

Bequerel face o serie de experinte importante in domeniul spectroscopiei, fosforescentei si fenomenelor de absorbtie a luminii.