Avea 14 ani când a descoperit secretul care i-a schimbat viața! De atunci, Ana-Maria Danțuș își caută neîncetat sora: „Nici 10 la sută nu cred că a murit. În perioada aia, au fost mulți copii dispăruți peste noapte” – FOTO

Ana-Maria Danțuș are 33 de ani, iar de aproape 10 ani își caută neîncetat sora, Giorgiana-Claudia Stan, pe care nu a văzut-o niciodată. Cea din urmă ar fi murit în spital, când avea doar 3 luni, dar întreaga familie crede că, de fapt, copila trăiește, și a fost adoptată de o familie din străinătate.

Ana-Maria Danțuș se luptă să-și găsească sora născută prematur!

Giorgiana-Claudia Stan, fiica lui Gheorghe și a Violetei Stan, s-a născut la 27 iulie 1990, prematur, având puțin sub un kilogram, motiv pentru care a rămas pentru o perioadă la Secția Clinică Recuperare Pediatrică a Spitalul de Copii „Sf. Maria” Iaşi, pentru a luat în greutate. În acest timp, Giorgiana-Claudia Stan era vizitată atât de părinţii săi, cât şi de bunica paternă. În septembrie 1990, bunica fetiţei a fost anunţată că aceasta poate fi externată, deoarece avea deja o greutate normală. Din diverse motive, femeia nu i-a anunțat imediat pe Gheorghe și Violeta Stan, iar după câteva săptămâni, când cei doi tineri au fost să-și ia copilul din spital, au aflat cu stupoare că era mort.

„Ea era sora cea mare. S-a născut pe 27 iulie 1990, în Târgu Frumos. A fost născută prematur și de aceea a fost transferată la Spitalul de Copii «Sfânta Maria» din Iași. Mama era minoră atunci, se căsătorise cu tata chiar cu câteva zile înainte să nască, de aceea cred că a și născut prematur, era și prima sarcină, ea era micuță. Copilul s-a născut la 7 luni, trebuia să se nască în septembrie. Mama a fost externată, iar fetița a fost transferată la Secția de Recuperare Pediatrică a spitalului.

Părinții au mai vizitat-o după ce a fost transferată, dar, locuind la Târgu Frumos, nu era ca acum, era greu cu transportul. Fetiţa era vizitată şi de bunica din partea tatălui, ultima dată când a fost să o vadă, era în spital o delegație şi nu a putut s-o vadă pe sora mea. Bunica se cunoștea cu o asistentă care știa toată povestea și i-a arătat copilul de la geam și i-a spus: «Din ce știu eu, ați putea să veniți să luați fata acasă, deoarece e trecută de greutatea normală și poate fi externată».

Asta i-a spus asistenta, nu un doctor. Oricum, de câte ori au mers în vizită, li s-a spus că fata nu are probleme de sănătate, doar că e mică și trebuie să ia în greutate. După câteva săptămâni, la finalul lunii septembrie sau începutul lui octombrie, părinții au fost să ia copilul din spital. Nu știu de ce și cum nu au mers chiar a doua zi să externeze fata. Când au ajuns, medicul le-a spus «Nu ați fost informați că fetița a fost transferată la spitalul mare», i-a trimis acolo.

Fusese transferată, deoarece avea greutatea normală și nu mai putea ocupa locul unei prematur. Când au ajuns la Spitalul «Sfânta Maria», un medic nervos le-a spus: «Nu știți, noi am trimis citație acasă să veniți să luați copilul, că e decedat»”, a declarat Ana-Maria Danțuș.

stirilebzi.ro

Se oferă salarii atractive, asigurare privată de sănătate, tichete cadou! Ce farmacie caută angajați

Stirile PROTV

Șoferii pot reduce cu 25% consumul de carburant dacă renunță la un singur element din...

Gheorghe și Violeta Stan au refuzat să ridice sicriul cu trupul neînsuflețit de la morga spitalului

Gheorghe și Violeta Stan au refuzat să creadă că fetiţa lor, care lua în greutate şi nu avea alte probleme de sănătate, a murit şi, din acest motiv, au cerut să-i vadă trupul neînsuflețit, însă nu s-a întâmplat. Ba mai mult, o asistentă care a îngrijit-o pe micuță le-a mărturisit părinților ei că fata nu a murit. De atunci, aceștia trăiesc cu îndoiala, neștiind dacă fata lor a murit sau trăiește.

„Din spusele medicilor, fetița ar fi fost decedată de o perioadă bună de timp, aproape o lună, dar în perioada asta a mai fost văzută de bunica. Părinții mei au vrut să o vadă înainte de a o lua acasă, dar copilul era deja în sicriul bătut în cuie. Nici nu puteau să-l ia acasă să-l deschidă, ci trebuia îngropat direct. Părinții mei erau însoțiți de bunicul din partea tatălui, care s-a revoltat, iar din acest motiv a fost închis pentru 3 zile.

El le-a zis medicilor: «Nu putem lua un scriu cu un copil despre care nici nu știm că e al nostru». În ziua în care l-au arestat pe bunicul, părinții mei s-au întors în secția de prematuri, unde s-au întâlnit cu asistenta pe care o cunoștea bunica. Ea i-a liniștit: «Nu luați niciun copil, că fetița nu e moartă, a fost dată». Ei erau niște copii atunci, mama avea 16 ani și jumătate, tata avea 21, după ce au văzut că bunicul a fost arestat, s-au temut să se mai revolte.

În perioada următoare, părinților mei li s-a oferit posibilitatea să adopte o fetiță care era născută în aceeași perioadă cu sora mea. Fetița era născută într-o familie foarte săracă, din Lețcani. Părinții mei au vrut s-o înfieze, dar mama ei nu a fost de acord s-o dea, pentru că mai avea două fete și ele își doreau surioara. Mama a zis atunci, când poate lua un copil care este dorit de familie, doar ca să-și umple un gol. Sicriul acela a rămas la spital, nu s-a făcut înmormântare, nu există un loc de veci”, a povestit sora Ana-Maria Danțuș.

Ana-Maria Danțuș crede că sora sa mai mare trăiește

Îndoielile familiei Stan sunt cu atât mai mari, deoarece, în anul 2004, când Giorgiana-Claudia Stan ar fi trebuie să împlinească 14 ani, mama sa a primit o adresă pentru a-i face fetei carte de identitate.

„După ce sora mea a împlinit 14 ani, eu aveam 13 și un pic, părinții mei au primit un plic acasă, ca să meargă să-i facă buletinul. Atunci am aflat și eu toată povestea. Mi se pare ciudat că, odată ce medicii au declarat-o moartă în septembrie 1990, au mai trimis hârtie să-i facă mama buletin. Mama a fost atunci la Evidența Populației și a explicat toată povestea. Certificatul de deces a fost făcut în 2009, dar fata în 2004 trebuia să împlinească 14 ani.

Știu că în 2004 am fost cu mama la spital și a luat câteva documente cu care a dovedit că fetița e moartă și nu are cui să facă buletin. Eu am crezut întotdeauna că sora mea e vie. Eu mai am încă 4 frați, mai am o soră de 28 de ani, un frate de 25 și doi mai mici. Doar noi, cei trei mai mari, știm toată povestea.

Nici mama nu crede că a pierdut un copil, pentru ea, fata e ca și cum ar fi încă la spital. Pentru ea au fost doar niște vorbe, nu simte golul acela, ca o mamă căreia i-a murit copilul. Oricum îi este foarte greu să vorbească, dar, când povestește, văd în ochii ei o speranță, știe că fata e undeva. Cred că se simte și un pic vinovată, pentru că la momentul respectiv ar fi trebuit să o viziteze mai des”, a declarat Ana-Maria Danțuș.

Ana-Maria Danțuș crede că responsabilă de dispariţia surorii sale mai mari este bunica lor, deoarece a amânat externarea copilei. Cert este că ieșeanca nu crede că sora sa a murit şi încearcă din răsputeri să găsească orice pistă care să o conducă spre Giorgiana-Claudia Stan.

„Bunicul din partea tatălui a luptat pentru copil, a încercat să-l găsească, dar bunica a fost într-un fel ușurată, ea avea 7 copii, mulți dintre ei erau mici, iar mama cu un alt bebeluș ar fi fost o grijă în plus. Eu pe bunica o consider responsabilă de toată chestia asta. Poate ea a fost informată că fata trebuie luată imediat acasă.

Bunica avea și ea 4 copii mici acasă, părinții erau abia căsătoriți, își construiau casă, să mai ia în grija ei încă un copil de 16 ani, cu un bebeluș, era greu. Cred că a zis să-l mai lase în spital, să crească un pic mai mare, nu știu la ce s-o fi gândit. Le-a spus să meargă să-l ia din spital când s-a terminat treaba de pe câmp, că bunicii aveau pământ, oi, animale, aveau treburi. Petru ea, mama, care trebuia să stea cu un copil mic în casă, era minus o mână de lucru.

Cred că ea nu a spus tot adevărul. Bunica încă trăiește, dar nu am vorbit cu ea despre această chestiune. Cred că bunicii i s-au spus mai multe, dar ea a amânat să o ia pe sora mea acasă. Cei de la spital, văzând că nu se prezintă nimeni, deși au fost anunțați, au dat fata spre adopție. Nu avem nicio certitudine, sunt doar bănuielile noastre. Nici 10 la sută nu cred că sora mea a murit. În perioada aia, au fost mulți copii dispăruți peste noapte, seara îi alăptau, iar dimineața mureau subit”, a concis Ana-Maria Danțuș.

Tânăra speră că, după atâţia ani de când îşi caută sora, va reuşi cândva să o cunoască şi să o strângă în braţe.