Avem sau nu aceleași drepturi și obligații? Liderul romilor spune că taxele nu ar trebui să crească la fel pentru romi și români

Nicolae Păun afirmă că majorarea taxelor locale nu ar trebui aplicată egal romilor și românilor, invocând condițiile de trai.

Taxele pentru romi au devenit subiect de dispută publică după declarațiile făcute de Nicolae Păun, liderul Asociației Partida Romilor „Pro-Europa”, care a susținut în Coaliția de Guvernare că nu este corect ca taxele și impozitele locale să crească la fel în cartierele de romi și în cele locuite de români. Afirmația ridică o întrebare directă și incomodă: mai vorbim despre aceleași drepturi și aceleași obligații pentru toți cetățenii României?

Nicolae Păun a anunțat că a participat luni la ședința Coaliției de Guvernare, unde a adus în discuție problemele comunităților de romi.

„Astăzi, am participat din partea Grupului pentru Minoritățile Naționale la ședința Coaliției de Guvernare, unde, pe lângă ordinea subiectelor deja stabilită, am atras atenția membrilor Coaliției de Guvernare și asupra problemelor stringente cu care se confruntă azi romii din România. În opinia mea, 3 probleme ale romilor sunt esențiale în momentul de față și consider că actualul guvern condus de Ilie Bolojan ar trebuie să le rezolve”, a explicat Nicolae Păun.

Abandonul școlar, problemă reală, dar cu impact național

Primul punct invocat de liderul Partidei Romilor este abandonul școlar, fenomen recunoscut la nivel național, dar care afectează mai ales comunitățile sărace.

„Am atras atenția membrilor Coaliției de Guvernare asupra problemei abandonului școlar din comunitățile de romi, deoarece în ultimele luni a crescut alarmant. În contextul în care Guvernul Bolojan are de gând să reducă cu 10% cheltuielile cu personalul din învățământ, consider că primele care vor fi afectate sunt comunitățile sărace și vulnerabile, care sunt locuite în majoritate de către romi”, a spus Păun.

09:47, 07 Jan 2026

AUR Iași contestă în instanță majorarea taxelor locale: „Este un demers firesc în apărarea ieșenilor”

Problema abandonului școlar este însă una care vizează întreaga societate românească, nu exclusiv o singură comunitate, iar politicile publice se aplică, în mod normal, uniform.

Taxe diferite pentru cetățeni diferiți?

Cea mai controversată declarație rămâne însă cea legată de majorarea taxelor locale, anunțată pentru anul 2026.

„Problema taxelor și impozitelor locale aplicate unitar cu majorări procentuale între 70% și 150% de la 1 ianuarie 2026 este gravă. Consider că nu e corect din partea primăriilor să majoreze taxele și impozitele locale pentru cartierele de romi la fel ca în cele locuite de români, în contextul în care romii nu au acte legale pe casele și terenurile unde și-au construit locuințele, iar canalizarea, asfaltul și iluminatul public lipsesc cu desăvârșire. Le-am explicat membrilor Coaliției de Guvernare că taxele și impozitele locale trebuie să fie conforme cu condițiile de locuit pe care UAT-urile le asigură locuitorilor săi”, a adăugat Nicolae Păun.

Declarația ridică o dilemă fundamentală: dacă drepturile sunt egale, nu ar trebui ca și obligațiile fiscale să fie egale? Sau statul român acceptă ideea unor regimuri fiscale diferite, în funcție de apartenența la o comunitate?

Acte de proprietate și strategii guvernamentale

Nicolae Păun a cerut Guvernului să intervină pentru emiterea actelor de proprietate, susținând că există aproximativ 30.000 de cazuri în care romii locuiesc fără documente legale. Totodată, acesta a solicitat aplicarea Strategiei Naționale de Îmbunătățire a Situației Romilor din România.

„I-am explicat premierului Ilie Bolojan că pe noi, cei de la Partida Romilor, făcând parte din Grupul Minorităților Naționale, nu ne interesează funcțiile, ci să vedem voința politică pusă la treabă în interesul romilor din România”, a transmis liderul romilor.

O dezbatere care nu poate fi evitată

Declarațiile liderului Partidei Romilor deschid o dezbatere sensibilă, dar inevitabilă: România funcționează pe principiul egalității în fața legii sau pe logica excepțiilor? Într-un stat de drept, tratamentul diferențiat riscă să adâncească tensiunile sociale, chiar și atunci când este justificat prin argumente sociale reale.