Primăria Iași casează linia de tramvai de pe Copou! Valoarea bunurilor este de 2,7 milioane de lei

În Iași, nimic nu se strică. Totul își depășește durata de viață. Așa sună formula magică prin care orice infrastructură ajunge, inevitabil, la groapa de gunoi administrativă. Iar linia de tramvai din Copou nu face excepție: după 28 de ani de supraviețuire eroică, Primăria Iași o casează cu un aer de descoperire științifică, ca și cum abia acum ar fi aflat că metalul ruginește, asfaltul crapă și apa se infiltrează.

Geometria căii – relativ bună, adică exact ca un pacient care respiră, dar doar când îl întorci pe o parte

Documentația oficială ne spune că geometria căii de rulare era în stare relativ bună. Relativ față de ce? Față de un tramvai deraiat? Față de macazul de la Liceul Național, care trăiește de ani buni în prelungiri administrative, ca un sportiv bătrân scos pe teren doar pentru că nu există înlocuitor?

Pe alocuri – adică pe unde circulă tramvaiul – s-au constatat denivelări, lăsături, coturi, fisuri, lipsa sigilatului, colmatarea canalului șinei și inexistența dispozitivelor de evacuare a apei. Cu alte cuvinte, tot ce poate avea o linie de tramvai în ultimul stadiu de viață, înainte să ceară singură să fie casată.

Dar, desigur, relativ bună.

Suduri neconforme – opera de artă a intervențiilor de urgență

Sudurile dese, sudurile neconforme, sudurile peste suduri sunt deja parte din folclorul tehnic al Iașului. Linia din Copou a fost sudată atât de mult încât, dacă o mai lăsau câțiva ani, ajungea să fie formată 80% din suduri și 20% din șină originală.

Ruperile de șină? Normale. Uzura ondulatorie? Firească. Joantele corodate? Tradiție locală. Apa infiltrată în structura rutieră? Ritual anual.

Șina nu mai era izolată electric. Dar cine are nevoie de izolație electrică când ai improvizație mecanică?

Macazul de la Liceul Național – monument istoric al promisiunilor neonorate

Macazul din fața Liceului Național trebuia schimbat acum câțiva ani. Așa au spus oficialii CTP, cu aceeași siguranță cu care au promis anti-coliziunea, autobuzele articulate, mentenanța preventivă și modernizarea transportului public.

În loc să-l schimbe, l-au recondiționat. Adică l-au lustruit puțin, l-au uns cu speranță și l-au trimis înapoi pe traseu, deși durata de viață este depășită. Rezultatul?

• risc de deraiere la fiecare trecere,
• zgomot infernal,
• vibrații demne de un cutremur de 4 grade,
• și o curba spre Fundație care ar merita studiată la facultățile de inginerie ca exemplu de așa NU.

Curba Liceul Național – Fundație: locul unde tramvaiul își pune întrebări existențiale

Proiectul prevede schimbarea liniei de la Fundație până la Triumf. Perfect. Dar cum rămâne cu curba care deja este sub orice critică? Cum rămâne cu macazul care amenință să arunce tramvaiul pe trotuar? Cum rămâne cu vibrațiile care fac geamurile clădirilor să tremure?

Este de noaptea minții ca, în 2026, într-un oraș universitar, cultural, smart, să ai o curbă de tramvai care sună ca un avion la decolare și un macaz care decide, la fiecare trecere, dacă tramvaiul rămâne pe șină sau își începe o carieră nouă pe spațiul verde.

Și totuși, surpriză: linia se casează!

Primăria Iași a descoperit, în sfârșit, că linia este veche, uzată, ruptă, sudată excesiv, colmatată, neizolată electric și depășită tehnic. O revelație care vine la 28 de ani după montare și la 10 ani după primele semnale ale vatmanilor.

Valoarea bunurilor casate? 2,7 milioane lei. Valoarea promisiunilor neonorate? Incalculabilă.

Copoul nu rămâne fără tramvai pentru că linia era proastă.
Copoul rămâne fără tramvai pentru că administrația a fost proastă.

Linia nu se casează pentru că nu mai poate fi folosită.
Se casează pentru că nu a fost întreținută.

Macazul nu este periculos pentru că e vechi.
Este periculos pentru că nu a fost schimbat la timp.

Curba nu sună infernal pentru că e „în toleranțe”.
Sună infernal pentru că toleranțele au fost interpretate ca scuze.

Și, ca de obicei, când realitatea devine prea evidentă, Primăria Iași inventează un proiect, o justificare tehnică și o poveste optimistă despre modernizare.