Biologia somnului (11): Somnul NREM și REM: echilibrul invizibil care susține creierul

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

În articolul precedent din seria „Biologia somnului”, am explorat modul în care somnul influențează memoria, emoțiile și funcționarea creierului, descoperind că diferitele stadii ale somnului contribuie în mod distinct la sănătatea noastră mentală și cognitivă.

În reflecția de astăzi, continuăm această explorare și privim mai atent relația delicată dintre somnul NREM și somnul REM, două stadii complementare care susțin, împreună, echilibrul invizibil al creierului. Vom descoperi de ce creierul nu caută doar odihnă, ci un anumit tip de arhitectură a somnului, repetată constant, noapte după noapte.

Biologia somnului (11): Somnul NREM și REM: echilibrul invizibil care susține creierul

În reflecțiile anterioare, am explorat modul în care somnul NREM și somnul REM susțin creierul în moduri diferite, de la consolidarea memoriei și reglarea emoțională până la integrarea experiențelor și apariția clarității mentale.

Totuşi, această perspectivă ridică o întrebare fascinantă: Dacă aceste două stadii ale somnului îndeplinesc funcții diferite, este unul mai important decât celălalt?

Din perspectivă evolutivă, formele de somn asemănătoare somnului NREM par să fi apărut mai devreme decât somnul REM. Acest lucru i-a determinat pe unii cercetători să se întrebe dacă nu cumva somnul profund NREM reprezintă forma cea mai fundamentală și mai esențială a somnului.

Pentru a explora această ipoteză, oamenii de știință au studiat ce se întâmplă atunci când creierul este privat complet de somn.

Rezultatele sunt remarcabile: Atunci când participanții la studii sunt ținuți treji o noapte întreagă, iar somnul lor este monitorizat în noaptea următoare, creierul pare să manifeste o „foame” biologică pronunțată pentru somnul profund NREM.

Participanții intră mult mai rapid în somnul profund și petrec o proporție mai mare din noaptea de recuperare în acest stadiu. Acest fenomen reflectă ceea ce cercetătorii numesc „presiunea de somn” sau, cu alte cuvinte, nevoia biologică de somn care se acumulează pe parcursul stării de veghe și care este redusă în special prin somnul profund NREM.

La prima vedere, aceste observații ar putea sugera că somnul NREM este forma cea mai importantă de somn. Însă, povestea nu se oprește aici. Pe măsură ce cercetătorii continuă să urmărească tiparele de somn din nopțile următoare, creierul începe să recupereze treptat nu doar somnul NREM, ci și somnul REM, restabilind echilibrul natural dintre cele două stadii.

Concluzia care se desprinde din decenii de cercetări este una esențială: creierul nu are nevoie doar de somn, ci de întreaga arhitectură a somnului.

Atât somnul NREM, cât și somnul REM par să îndeplinească roluri complementare în menținerea funcțiilor cognitive, a echilibrului emoțional și a sănătății creierului.

Somnul profund NREM contribuie în mod deosebit la restaurarea organismului, consolidarea memoriei și reducerea nevoii biologice de somn acumulate pe parcursul zilei. Somnul REM, în schimb, pare să joace un rol important în integrarea emoțiilor, procesarea experiențelor și flexibilitatea cognitivă. Însă, poate cea mai tulburătoare concluzie a cercetărilor asupra somnului privește un lucru pe care mulți dintre noi credem că îl putem face fără consecințe: recuperarea completă a somnului pierdut.

În societatea modernă, ideea de a dormi puțin în timpul săptămânii și de a „recupera” în weekend este extrem de răspândită. Totuși, potrivit cercetătorului Matthew Walker (2017), deși somnul de recuperare poate compensa parțial efectele privării de somn, creierul nu reușește să recupereze integral toate efectele biologice și cognitive ale nopților pierdute.

Cu alte cuvinte, somnul nu funcționează ca un cont bancar din care putem retrage ore, urmând să le rambursăm complet mai târziu.

El seamănă mai degrabă cu un proces biologic care trebuie să aibă loc în mod constant, noapte după noapte, pentru ca mintea și corpul să funcționeze în condiții optime.

Iar această perspectivă deschide o reflecție importantă pentru stilul nostru de viață contemporan: Dacă sănătatea creierului depinde de echilibrul delicat dintre somnul NREM și REM, atunci care ar putea fi costul pe termen lung al nopților pe care le scurtăm iar și iar?

Dr. Bogdan Matei, medic specialist psihiatru în Franța