Biologia somnului (13): De ce este somnul cel mai puternic aliat al creierului

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

În articolul precedent am explorat modul în care somnul este influențat nu doar de biologia noastră, ci și de cultura și stilul de viață pe care le-am construit în jurul său. Am descoperit că ritmurile naturale ale organismului nu coincid întotdeauna cu cerințele unei societăți care valorizează activitatea continuă și disponibilitatea permanentă.

În reflecția de astăzi, revenim în interiorul creierului pentru a înțelege mai bine unul dintre cele mai fascinante roluri ale somnului: contribuția sa la memorie și învățare. Deși tindem să privim somnul ca pe o simplă perioadă de repaus, cercetările moderne sugerează că, în timpul nopții, creierul desfășoară o activitate intensă de organizare, consolidare și pregătire pentru ziua următoare.

Cum reușește creierul să transforme experiențele de peste zi în amintiri durabile? De ce devine mai dificil să învățăm atunci când nu dormim suficient? Și în ce măsură somnul reprezintă una dintre cele mai importante condiții ale performanței cognitive?

Pornind de la cercetările prezentate de Matthew Walker în „Why We Sleep” (2017), acest articol explorează relația profundă dintre somn, memorie și capacitatea noastră de a învăța pe tot parcursul vieții.

Biologia somnului (13): De ce este somnul cel mai puternic aliat al creierului

În cartea sa, „Why We Sleep” (2017), cercetătorul Matthew Walker descrie somnul ca pe un proces fundamental care susține însăși arhitectura gândirii noastre. Deși mulți dintre noi asociem somnul cu odihna și recuperarea fizică, cercetările din ultimele decenii sugerează că una dintre cele mai importante funcții ale sale are loc la nivelul creierului, în special în modul în care acesta învață, organizează și păstrează informațiile.

Acest lucru devine evident atunci când analizăm relația dintre somn și memorie. Pe parcursul zilei, creierul nostru este bombardat constant cu informații noi: conversații, experiențe, imagini, idei, nume, concepte și emoții. O mare parte dintre aceste informații sunt stocate temporar într-o structură cerebrală numită hipocamp, care funcționează asemenea unui sistem de stocare pe termen scurt.

Însă, capacitatea acestui sistem este limitată. Asemenea unui birou care se umple treptat cu documente, hipocampul poate deveni suprasolicitat dacă nu are ocazia să își reorganizeze conținutul. Iar atunci când acest lucru se întâmplă, capacitatea noastră de a învăța informații noi începe să scadă.

Somnul este mecanismul care previne această supraîncărcare. În timpul nopții, creierul începe un proces complex de reorganizare. Informațiile acumulate în timpul zilei sunt transferate, treptat, din hipocamp către regiuni ale cortexului cerebral, unde pot fi stocate pe termen lung. În același timp, hipocampul este „eliberat” și își recapătă capacitatea de a înregistra noi experiențe în ziua următoare.

Cu alte cuvinte, somnul nu doar protejează amintirile existente. El face posibilă învățarea viitoare. Această idee este susținută de cercetări remarcabile prezentate de Walker. Într-un studiu, participanții care au beneficiat de un scurt somn în timpul zilei au prezentat o îmbunătățire a capacității de învățare de aproximativ 20%, comparativ cu cei care au rămas treji. Rezultatele sugerează că somnul nu contribuie doar la consolidarea informațiilor deja învățate, ci și la pregătirea creierului pentru noi procese de învățare.

În timpul somnului de noapte are loc și un alt fenomen fascinant. Creierul produce ceea ce neurologii numesc fusuri de somn (sleep spindles) sau scurte explozii de activitate electrică ce apar în special în timpul somnului NREM. Aceste evenimente par să joace un rol esențial în transferul informațiilor către memoria pe termen lung și în restaurarea capacității de învățare pentru ziua următoare.

Mai mult, cercetătorii au observat că numărul și calitatea acestor fusuri de somn pot prezice cât de eficient își va recăpăta creierul capacitatea de a învăța până dimineața.

Aceste descoperiri ne oferă și o perspectivă interesantă asupra procesului de îmbătrânire. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, somnul tinde să devină mai fragmentat, mai superficial și mai puțin organizat. În același timp, producția de fusuri de somn scade treptat. Ca urmare, creierul întâmpină dificultăți tot mai mari în formarea și consolidarea unor amintiri noi.

Această observație sugerează că o parte dintre dificultățile de memorie asociate îmbătrânirii nu sunt legate exclusiv de vârstă, ci și de modificările care apar în arhitectura somnului.

Privit din această perspectivă, somnul nu este o stare pasivă de repaus. În timp ce noi avem impresia că ne „deconectăm”, creierul desfășoară o activitate intensă și atent organizată. El sortează informații, consolidează amintiri, eliberează spațiu pentru noi învățări și pregătește sistemele cognitive pentru provocările zilei următoare.

Somnul nu reprezintă o pauză de la activitatea creierului. Este unul dintre cele mai importante procese prin care creierul se întreține, se protejează și își păstrează capacitatea de a funcționa pe termen lung.

Poate că întrebarea nu este doar dacă dormim suficient, ci dacă înțelegem cu adevărat tot ceea ce face somnul pentru noi în fiecare noapte.

Dr. Bogdan Matei, medic specialist psihiatru în Franța