În două postări succesive de tip „Ia pastila SRS!”, m-am exprimat referitor la documentul dezbătut astăzi în Parlament, cu titlul de „Strategia Națională de Apărare”, cum că ar fi o simplă maculatură. Dar nu este așa. Am fost prea generos. Avem de-a face cu o veritabilă bombă cu ceas. Un document care, dacă este transformat de către Monstruasa Coaliție în strategie, devine extrem de periculos pentru prezentul și viitorul României.
Cunoscutul politolog Adrian Severin a dedicat trei analize acestei așa-zise strategii, toate publicate pe Corect News, ultima chiar în urmă cu câteva minute. Unul dintre cei mai mari specialiști în geostrategii pe care România îi are, fostul șef al diplomației de la București și fostul șef succesiv al Adunării Parlamentare Europene demonstrează cum, punct cu punct, în fiecare dintre capitolele acestui voluminos document, în măsura în care va fi pus în operă, împinge politica externă a Bucureștiului și nu mai puțin politica internă și de apărare într-o prăpastie din care nu se știe prea bine când vom mai putea ieși. Nu voi relua temele abordate și prezentate magistral de Adrian Severin, ci mă voi cantona astăzi asupra unui singur subiect, aparent minor. Ultimul incident legat de dronele – nu se știe ale cui – care s-au plimbat în voie, fără a fi doborâte, deasupra a patru județe ale României. Avem de-a face, fără doar și poate, cu un incident de securitate aparent minor, dar care nu a putut fi nici prevenit, nici oprit ulterior și nici sancționat în vreun fel de sistemul nostru de apărare. Un sistem în legătură cu care guvernanții se bat zi de zi cu cărămida în piept, în sensul că trăim într-un stat în stare să prevină și, la nevoie, să respingă orice tip de agresiune pe care ar concepe-o Federația Rusă pentru că – vezi Doamne – suntem un stat NATO din ce în ce mai bine înarmat și pregătit de război. Un război cu care, de fapt, în realitate, nu ne amenință nimeni.
Așadar, încă o dată, câteva drone s-au plimbat în voie deasupra României, iar una a căzut deasupra unei gospodării dintr-un sat oarecare. În fruntea sistemului de apărare, cum de altfel se întâmplă în cele mai multe dintre ministerele-cheie ale României, dintre pozițiile din CSAT se află domnul Ionuț Moșteanu, vașnic rezist USR, un partid mai mult decât neomarxist, ci de-a dreptul bolșevic, așa cum se dovedește pe zi ce trece. Acest demnitar politic, Ionuț Moșteanu, care, în paranteză fie spus, și-a falsificat biografia, a semnat cu mânuța lui că a făcut studii pe care nu le-a făcut, fiind pasibil pentru o condamnare penală pentru fals intelectual și uz de fals, nu a făcut nicio zi de armată, dar e pus șef peste întreaga oștire, a făcut gafe peste gafe de la instalarea sa în funcție până în prezent, unele de-a dreptul monumentale, iar acum a dat în bâlbâială și a dovedit cât de aerian este. El și întregul sistem pe care, „cu dezonoare”, îl conduce. Și iată ce am aflat.
Că nu mai puțin decât patru aeronave multirol de tip Eurofighter au fost ridicate de la sol pentru a urmări și nimici dronele invadatoare. Kerosenul, pentru o singură oră de zbor, costă 20 de mii de euro pentru fiecare aeronavă. Onorabilul ministru a fost incapabil să precizeze cât timp au survolat cerul patriei cele patru aeronave, dar ne-a spus, în schimb, că niciuna dintre ele nu a reușit să „prindă în radar” vreo dronă. Norocul nostru, pentru că altfel, cine știe, poate ar fi fost utilizate și rachete, care și ele costă zeci de mii de euro, pentru a pulveriza zburătoarele, apărând astfel cu strășnicie cerul patriei!
Nebunia este că, până în acest moment, nu avem nicio precizare din partea ministrului apărării, nici măcar privind proveniența acestor drone. Dacă erau rusești, ucrainene sau românești. Și nici nu s-a putut demonstra dacă acestea, fiecare costând între câteva sute și câteva mii de euro, ar fi fost purtătoare de explozibil și, prin urmare, periculoase în vreun fel. S-ar fi găsit una singură, fără încărcătură explozivă, aterizată pe o casă dintr-un sat, dar nici asta nu prea e sigur, întrucât locuitorii afirmă că stă pe acoperiș, inofensivă, de circa două săptămâni.
În halul acesta se prezintă un ministru al apărării și, implicit, o întreagă conducere a Armatei Române! Eram pe cale să tragem cu rachete extrem de costisitoare după muște și, încă o dată, ne-am dovedit incapabili să adecvăm mijloacele de apărare prezumtivelor agresiuni. Mai pe înțelesul tuturor, de „muște” nu te aperi cu rachete balistice, ci cu alte „muște”, care ar fi trebuit construite și nu au fost și cu care ar fi trebuit dotată Armata Română și nu a fost. Asta ține, și este doar un simplu detaliu, de existența ori inexistența unei strategii de apărare. Un document făcut pe genunchi de câțiva neica-nimeni gen Ionuț Moșteanu, strâns uniți în jurul unui alt neica-nimeni, rătăcit în calitate de președinte numit la Palatul Cotroceni.
Ceea ce am prezentat mai sus, repet, este un simplu detaliu, care nu face altceva decât să întărească „de-a râsu-plânsu” ampla analiză explozivă a lui Adrian Severin. Dacă astăzi va fi votată această pseudo-strategie, sistemul de apărare și de siguranță al României vor fi realmente detonate. Și nu se știe încă dacă nu, care cumva, cu rea intenție.