Brevet de invenție pentru plantarea automată a răsadurilor, la USV Iași

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Universității de Științele Vieții „Ion Ionescu de la Brad” din Iași i-a fost acordat, la sfârșitul lunii trecute de către Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM) brevetul cu titlul:

„Echipament de plantare automată a răsadurilor cu ghiveci nutritiv”, avândul ca inventator pe Virgil Vlahidis, cadru didactic al Facultății de Agricultură.

Invenția, aplicabilă în domeniul horticol și forestier, se referă la un echipament de plantare automată a răsadurilor cu substrat prefabricat, crescute în tăvi rigide din mase plastice, pentru înființarea plantațiilor în câmp și în mediu protejat, sere și solarii. Inventatorul este de părere că problema logistică şi tehnică rezolvată prin invenţie constă în producerea unui echipament de plantare automatizată, cu grad redus de complexitate. Astfel, utilajul este deservit de un singur operator, care este și conducătorul agregatului agricol, destinat întemeierii unui număr redus de culturi de bază prin plantarea răsadurilor de legume, a stolonilor şi a altor organe vegetative de înmulțire produse pe plan local, cu ghiveci nutritiv prefabricat standardizat, crescute în tăvi rigide din mase plastice.

„În România există microferme legumicole, majoritatea cu suprafeţe sub 5 hectare, care se confruntă cu un declin al forţei de muncă specializate şi resurse financiare insuficiente pentru investiţii de amploarea maşinilor automate de plantare şi a sistemului aferent standardizat de producere a răsadurilor. Aceşti factori justifică studiul proiectării unei tehnologii integrate de producere şi de plantare automată cu preţ accesibil, proiectată pentru condiţiile existente în ţara noastră şi care trebuie să cuprindă o maşină simplă constructiv, cu extragere şi transport gravitaţionale şi distribuţie mecanică a răsadurilor cu substrat prefabricat, crescute în tăvi rigide din mase plastice”, a punctat șef lucr. dr. Virgil Vlahidis.

Inventatorul mai precizează că, din punct de vedere economic, o monosecţie ar asigura plantarea unui hectar în circa trei schimburi (în funcţie de numărul de plante la hectar). În ipoteza realizării unui cadru cu trei secții, productivitatea ar crește, dar ar fi suficient în continuare un singur operator pentru agregatul format tot cu un motocultor, atât pentru conducerea acestuia cât și pentru alimentarea cu răsad.