Bujor de munte galben. Plantă protejată prin lege, cu proprietăți terapeutice imbatabile

Bujorul de munte galben este singura specie spontană a genului din familia Ranunculaceae, care crește în Europa. În România și în alte locuri, există o subspecie numită transsilvanicus, care se diferențiază de specia tip prin înălțimea mai mică, având 10-30 cm în comparație cu 30-70 cm, iar mărimea și aspectul rostrului achenei este de 3-5 mm și curbat, față de 0,3-1,5 mm și drept. Există și specia horticolă T. hibridus, cu numeroase varietăți. În întreaga lume, în special în vestul Asiei, genul Trollius este reprezentat de aproximativ 30 de specii. Toate aceste specii cresc în regiunile reci ale emisferei nordice și preferă solurile umede.

Cuvântul „trollius” ar putea proveni din vechiul german „troll,” care înseamnă „sferic,” iar despre floare, naturalistul elvețian Conrad Gessner (1516-1565) o numea „Troll Blume,” unde „blume” înseamnă „galben.” În mitologia scandinavă, trolii sunt ființe supranaturale malefice, iar legătura cu Trollius europaeus ar putea avea legătură cu proprietățile toxice ale plantei. Cu toate acestea, toxicitatea plantei, în special a rădăcinii, nu exclude utilizarea sa medicinală, deoarece are proprietăți revulsive, stimulând circulația sângelui la nivelul pielii pentru a elimina congestia, cât și purgative.

Caracteristicile bujorului de munte galben

Această plantă este una dintre cele mai atrăgătoare din punct de vedere estetic, datorită combinației sale unice de formă și culoare. În ceea ce privește forma, floarea rezultă din imbricarea a 10-12 sepale petaloide galbene, dintre care cele exterioare prezintă vagi nuanțe sau striuri verzui și acoperă 5-15 petale galbene, mai mici și înguste, de lungimea staminelor, care au funcție nectariferă. Aceste petale sunt înconjurate de aproximativ 30 de stamine care înconjoară spiralat pistilele carpelare, care conțîn ovulele din care se vor dezvolta semințele. Aspectul exterior al acestei flori amintește de o floare închisă. Florile sunt hermafrodite și sunt în principal polenizate de cele 7 specii ale genului Chiastocheta, niște muște care au o relație simbiotică cu planta. În schimbul polenizării, aceste muște depun ouăle în ovarul florii, iar larvele hrănesc cu semințele acesteia. Este o relație complexă, iar cercetările sugerează că forma florii este adaptată pentru a proteja larvele parazitului polenizator.

stirilebzi.ro

Se oferă salarii atractive, asigurare privată de sănătate, tichete cadou! Ce farmacie caută angajați

Stirile PROTV

Șoferii pot reduce cu 25% consumul de carburant dacă renunță la un singur element din...

Bulbucii de munte (denumirea populară) se găsesc în întreaga țară, de la etajul fagului până la cel subalpin, formând colonii extinse în zonele umede ale fânețelor de versant sau în albiile majore ale văilor. Înflorirea lor se produce aproape simultan la sfârșitul lui mai până la sfârșitul lui iunie, durând aproape două săptămâni sau mai mult în caz de vreme ploioasă.

Deși nu există niciun pericol concret pentru această specie și nici nu s-a observat o schimbare semnificativă în răspândirea sa teritorială, floarea a fost declarată „monument al naturii” în România de mai mult timp. Această denumire îi asigură protecție legală și rămâne valabilă în conformitate cu legislația actuală privind mediul în ciuda faptului că nu este inclusă în listele speciilor de importanță națională sau comunitară care necesită protecție. Ea este, în schimb, menționată în „Lista Roșie a Plantelor din România” ca o plantă rară, într-o categorie de specii semnalate ca rare, dar care, după investigații riguroase, nu se află în condiții neapărat nefavorabile, însă își mențin caracterul de rarități.

Substanțele active terapeutice ale acestei plante

Bujorul de munte conține substanțe active importante, cum ar fi uleiul eteric și taninurile. Acesta are diverse întrebuințări în medicină și este cunoscut pentru diversele sale beneficii.

Se spune că preparatele medicinale bazate pe bujor de munte pot avea proprietăți afrodiziace, ceea ce înseamnă că pot stimula dorința sexuală sau pot îmbunătăți performanța sexuală. Bujorul de munte poate avea efecte pozitive în tratamentul bolilor de ficat. Acest lucru poate include protecția sau susținerea funcției hepatice sănătoase. Bujorul de munte poate fi benefic în tratarea afecțiunilor respiratorii. Aceste efecte pot include ameliorarea simptomelor în cazul tusei, răcelilor sau altor afecțiuni ale tractului respirator.
Este important să se fiți atenți la dozarea preparatelor pe bază de bujor de munte, deoarece în cantități mari pot deveni toxice. Consumul excesiv poate duce la efecte adverse nedorite sau la intoxicații.

Ca întotdeauna, înainte de a utiliza preparate pe bază de bujor de munte sau orice altă plantă medicinală, este recomandat să consultați un profesionist medical sau un fitoterapeut. Aceștia vă pot oferi îndrumări cu privire la dozare, potențiale interacțiuni cu alte medicamente și precauții specifice în funcție de nevoile și starea de sănătate individuală. Este important să utilizați astfel de preparate cu responsabilitate și să respectați recomandările specialiștilor în domeniu.