Când, și mai ales cum se redeschid școlile

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Iată două întrebări fără răspuns. În mod cert, responsabilul numărul unu din Guvernul Cîțu, domnul Sorin Câmpeanu, nu prea știe. Nu prea știe când va lua decizia ca școlile să intre în normalitate. Dar, ce e drept, își dorește să ia o asemenea decizie. Sau cel puțin asta afirmă. Un alt mister este însă și cum vor arăta școlile atunci când se vor redeschide, dacă se vor redeschide. Deși, dintr-o altă perspectivă, se poate afirma că acesta nu este un mister.

Sute de mii de copii sunt siliți să învețe prin telepatie. Li s-a luat școala. Dar în schimb nu li s-a oferit teleșcoala. Nu au tablete. Nu au nici măcar telefoane. Nu au internet. Iar școlile la care sunt arondați nu dispun de niciun fel de mijloace tehnice pentru a organiza teleșcoala. Și chiar dacă ar dispune, învățătorii și profesorii nu au cunoștințele de bază pentru a-și transmite cursurile la distanță. Pentru toți acești copii, cei mai mulți din mediul rural, școala pur și simplu nu mai există. S-a pulverizat.

Dacă luăm ad litteram ultima afirmație a ministrului Educației, rămânem muți. Domnia sa ne spune ce-și dorește. Își dorește ca școlile să se redeschidă. Poate peste o lună două. Dar nu e sigur. Una e dorința, alta e putința. Să vadă ce vor spune specialiștii la 14 zile de la sărbătorile Anului Nou. Să admitem că specialiștii, cu sau fără ghilimele, vor da verde învățământului în stil clasic. Să admitem că din luna februarie sau din luna martie școlile în toată țara se redeschid. Domnul ministru Câmpeanu nu ne precizează însă în ce condiții se va produce, dacă se va produce, acest eveniment. Guvernul Orban doi și jumătate a avut posibilitatea timp de un an să pregătească școlile. Între timp au existat vacanțe forțate și vacanțe neforțate. Sunt curios și sunt convins că și dumneavostră sunteți curioși să aflăm răspunsul la o întrebare simplă: în câte școli au fost efectuate, în tot acest interval de timp, lucrări de modernizare.

Sau măcar lucrări de igienizare. Câte inspectorate de învățământ din România au profitat de această vacanță prelungită pentru a-i instrui pe învățători și profesori cum să lucreze pe calculator? În câte școli de la țară a fost introdusă apa curentă? În câte școli de la țară au fost insalate toalete? Câți bani a investit Guvernul Orban doi și jumătate în învățământ? Dacă nici în vremuri de pandemie, când Executivul a îndatorat țara până peste cap, nu a fost alocat bugetului din Învățământ faimosul procent de 6% din PIB, procent prevăzut de lege, atunci când anume și în ce condiții se va întâmpla acest lucru? Dacă se va mai întâmpla vreodată.

În realitate, „România educată” rămâne suspendată între aceste dramatice întrebări. Dacă nu care cumva spânzurată.