Cărăbușul de mai – Iată cum îl identifici și combați, astfel încât să ai culturi bogate

Cărăbușul de mai este o specie polifagă, care este întâlnită în toată Europa și în toate zonele țării noastre. Adulții acestei specii atacă frunzele și uneori florile și fructele în formare.

Acesta se găsește cel mai mult în regiunile de antestepă și în apropierea pădurilor de fag și de stejar.

Iată cum poți identifica cărăbușul de mai și larvele acestuia

Insecta aceasta când ajunge adult măsoară aproximativ 20-25 mm lungime. Are un cap pronotul și scutelul de culoare neagră, cu reflexe verzi, iar elitrele sunt castanii și au patru catrene longitudinale, uneori cu pubescență albă.

Abdomenul este de culoare neagră, iar pe părțile laterale are șase pete triunghiulare de culoare albă. Oule acestuia sunt de o culoare alb-gălbui, cu o formă ovală, de aproximativ 1,5-2 mm lungime. Larva, care este numită popular și vierme alb sau găinușe este de culoare alb-gălbuie, cu protoracele și picioarele de culoare brun-gălbuie.

Adulții apar la finalul lunii aprilie sau la începutul lunii mai și au un zbor crepuscular, care ține aproximativ 25-30 de minute. Au o generație de aproximativ 4 ani și iernează în sol ca o larvă sau ca și adult. Pe parcursul zilei, aceștia se adăpostesc în frunzișul pomilor sau a arbuștilor și se hrănesc cu frunzele lor. Aceștia depun ouăle în sol, pe terenurile ușoare, la o adâncime de aproximativ 20 cm, iar după 4-6 săptămâni apar și larvele, adică în luna iulie sau la începutul lunii august.

Larvele lor se hrănesc cu rădăcinile fine în primul an, apoi cu rădăcinile mai groase, urmând să coboare în sol toamna, unde iernează. Acestea ajung la 65 mm lungime, au o culoare gălbui-albicioasă și o formă rotunjită.

Ce atacă și cum îl combați?

Adulții acestui tip de insectă atacă frunzele și în unele cazuri, fructele și florile ce se află în formare, la speciile ierboase și lemnoase. În cazul unui atac puternic, frunzele sunt distruse complet, rămânând doar nervurii principali. După atacul lor, pomii rămân fără frunze, își pierd recolta, lemnul nu mai maturează și digeră în timpul iernii.

Larvele lor atacă rădăcinile plantelor ierboase, rădăcinoase, bulboase, tuberculifere, dar și rădăcinile lemnoase ale puieților din pepinierele pomicole și viticole.

Pentru a-i combate, este recomandat să se facă arături mai adânce toamna, să se prelucreze în mod repetat solul primăvara, astfel încât să se scoată larvele la suprafață și să se expună la intemperii și la acțiunea diverșilor prădători.

În același timp, este recomandată utilizarea insecticidelor specificee la semănat sau la plantat pentru combaterea lor. Cărăbușii au și prădători naturali, precum aricii, cârtițele, vrabiile, bufnițele și viespile, ce pot fi atrase, astfel încât să îi îndepărteze sau să îi țină la distanță.

Tratamentele împotriva lor se fac prin aplicarea directă a insecticidelor alese pe vegetația sau suprafața unde se găsesc, modul de acțiune fiind prin contact direct. De asemenea, îi poți preveni prin dezinfectarea solului cu aburi, prin utilizarea semințelor și a materialului săditor de o calitate superioară și prin cultivarea unor plante ce resping cărăbușii.

Cărăbușul de mai este o insectă frecvent întâlnită, ce poate provoca daune semnificative culturilor, dacă nu este îndepărtat.