Markerii tumorali utilizați în diagnosticul, monitorizarea tratamentului și detectarea recidivelor în cazul afecțiunilor de stomac sunt CEA, CA 19-9, CA 72-4 și CA 125. Dr. Cătălin Costovici explică că aceștia oferă informații utile despre evoluția bolii și răspunsul la terapie și te pot ajuta să te orientezi împreună cu medicul tău în privința altor investigații.
Un marker tumoral este o substanță produsă de tumoră sau de organism, ca răspuns la prezența unui cancer. Acesta poate fi specific pentru un anumit tip de cancer, sau poate fi întâlnit în mai multe tipuri.
Iată care sunt marketii tumorali specifici pentru afecțiunile la stomac
Cancerul gastric este o afecțiune complexă, iar markerii tumorali au un rol adjuvant în evaluarea pacienților. Aceștia sunt substanțe produse fie de celulele tumorale, fie de organism ca răspuns la prezența cancerului, și pot fi detectați prin analize de sânge.
În cazul cancerului de stomac, markerii tumorali nu sunt suficient de specifici pentru screening populațional, însă pot susține suspiciunea clinică și pot ajuta la urmărirea evoluției bolii. Unul dintre cei mai utilizați markeri este CEA ( antigen carcinoembrionar), care poate fi crescut în cancerul gastric, mai ales în stadii avansate.
Valoarea sa nu este specifică exclusiv stomacului, dar creșterile persistente pot indica progresia bolii sau apariția metastazelor. Un alt marker important este CA 19-9, asociat frecvent cu tumorile digestive. În cancerul gastric, nivelurile crescute pot corela cu extensia tumorală și cu prognosticul pacientului, conform Dr. Cătălin Costovici.
CA 72-4 este considerat unul dintre markerii cu o specificitate mai bună pentru cancerul gastric comparativ cu alți markeri. Acesta este adesea utilizat în combinație cu CEA și CA 19-9 pentru a crește acuratețea evaluării.
De asemenea, CA 125 poate fi crescut în cazurile în care există afectare peritoneală, fiind util mai ales în monitorizarea complicațiilor și a diseminării bolii.
Rolul markerilor în monitorizarea tratamentului și detectarea recidivelor
După stabilirea diagnosticului de cancer gastric și inițierea tratamentului, markerii tumorali au un rol esențial în monitorizarea evoluției pacientului. Scăderea valorilor markerilor după intervenția chirurgicală, chimioterapie sau radioterapie poate indica un răspuns favorabil la tratament.
În schimb, menținerea unor valori crescute sau creșterea lor progresivă poate sugera persistența bolii sau eficiența scăzută a terapiei administrate. Monitorizarea periodică a markerilor tumorali permite medicului să observe din timp modificări subtile, chiar înainte ca acestea să devină evidente clinic sau imagistic.
De exemplu, o creștere progresivă a CEA sau CA 19-9 la un pacient aparent stabil poate ridica suspiciunea unei recidive locale sau a apariției metastazelor la distanță. În acest context, markerii tumorali funcționează ca un semnal de alarmă care determină efectuarea unor investigații suplimentare.
În detectarea recidivelor, combinația dintre mai mulți markeri este mai utilă decât interpretarea unuia singur. CA 72-4, în special, s-a dovedit valoros în urmărirea pacienților cu cancer gastric operat, fiind asociat frecvent cu reapariția bolii.
Totuși, valorile markerilor trebuie interpretate în context clinic, întrucât pot fi influențate de alte afecțiuni inflamatorii, hepatice sau digestive benigne. Un alt aspect important este faptul că markerii nu pot localiza exact o recidivă și nu pot stabili singuri severitatea acesteia, ci doar indică o posibilă activitate tumorală.
Markerii tumorali utilizați în diagnosticul, monitorizarea tratamentului și detectarea recidivelor la afecțiunile la stomac sunt CEA, CA 19-9, CA 72-4 și CA 125, însă aceștia trebuie folosiți corect și interpretați medical.