Carol al-II-lea şi serviciile de informaţii – Detalii intime

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Carol al-II-lea şi serviciile de informaţii . Nici după ce a ajuns rege Carol al II lea nu a scăpat de supravegherea agenţilor de Siguranţă.

Ajung rege Carol al-II-lea nu a reuşit să scape de supravegherea serviciilor de informaţii.

Trebuiau cunoscute obiceiurile şefului statului, mai ales cele care erau în stare să îl facă de râsul lumii.

Carol al-II-lea şi serviciile de informaţii

În perioada exilului în Franţa a fost urmărit îndeaproape de serviciile secrete britanice, franceze, italiene şi sovietice.

De obiceiurile viitorului monarh se interesau şi serviciile belgine, olandeze şi spaniole.

„Serviciile” ştiau de faptul că, „concurenta” făcuse rost de informaţii complete cu privire la viaţa intimă a lui Carol al-II-lea.

Urmărirea lui Carol al II lea la Bucureşti

Armand Călinescu nota în jurnalul său la 24 iunie 1932.

“Cristescu (directorul Siguranţei, viitor director al Serviciului Secret de Informaţii în timpul guvernării mareşalului Antonescu) îmi spune că uneori Regele culege femei de pe stradă. Acestea au aflat şi se adună prin Brezoianu aşteptând”.

Acelaşi Armand Călinescu notă pe 5 decembrie 1932: “Siguranţă îmi aduce informaţii că Regele iese tot mai frecvent noaptea şi că merge la piaţa Sf. Gheorghe, pe cheiul Dâmboviţei şi ia femei de cea mai joasă speţă“. Pe 17 decembrie 1932 altă însemnare:

“Puiu Iancovescu îmi spune că într-o noapte era pe Sarindar, când Regele, care trecea cu automobilul a oprit pentru a acosta o femeie de stradă” (cf. Armand Călinescu, Însemnări politice, Editura Humanitas, Bucureşti 1990).

Informaţiile lui Armand Calinescu sunt confirmate de Constantin Argetoianu (ministeru de Interne între 1931-1932): “Regele aborda câte o prostituată, o aducea la Palat şi după o sedintamai scurtă sau mai lungă, îi dă drumul cu un bilet de 500 sau 1.000 de lei.

La ieşirea din Palat, paţachina era ridicată de agenţii Poliţiei şi dusă la Gavrilă Marinescu care îi mai dă 5000 lei şi o ameninţă cu moartea dacă spune ceva.

Cu timpul, Gavrilă organizase şi acest serviciu, înlăturând din drumul regelui liberă concurenţă şi presărând străzile din jurul Palatului cu clientele lui.

Prin discreţia şi dibăcia cu care îndeplinea acest serviciu, Gavrilă Marinescu şi-a asigurat încrederea Regelui şi permanentă la Prefectura Poliţiei, cu toate abuzurile pe care le-a săvârşit”. (cf. Constantin Argetoianu, Pentru cei de mâine. Memorii, vol IX, p. 77)