Căsătoriile – o înţelegere economică

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Căsătoriile – o înţelegere economică. În secolul al XIXl-lea divorţul nu era neapărat o opţiune. Spre exemplu în Anglia exista o variantă mai puţin convenţională. Astfel, soţii care se saturau de soţii le scoteau la vânzare la târg.

O idee ca aceasta pare absolut revoltătoare în zilele noastre, însă pentru acele vremuri totul era perfect normal.

Mulţi bărbaţi britanici au apelat la aceasta metodă de la începutul şi până la jumătatea secolului XIX-lea. Această variantă părea mulţi mai ieftină şi mai uşoară fata de divorţul tradiţional care era costisitor şi complicat.

Până în 1857 , pentru a putea divorţa oficial, cuplul avea nevoie de aprobare specială din partea Parlamentului și de binecuvântarea bisericii.

Căsătoriile – o înţelegere economică

Toate demersurile costau undeva la 15.000 de lire sterline, la valoarea actuală, sumă pe care puțin englezi și-o permiteau.

Din cauza acestui motiv britanicii au ajuns să apeleze la tranzacțiile cu neveste. Totul decurgea precum o licitaţie. Soţul își duceau soţia la târg, le prezentau publicului și le vindeau celui care oferea mai mult.

Vânzarea soțiilor nu diferea cu nimic de vânzarea unei capre sau a unui porc, ele fiind privite mai degrabă ca o marfă. Femeile erau expuse într-un stând, exact ca la un târg agricol din zilele noastre.

Soții lor plăteau o taxă de târg, iar cei interesați puteau să atingă și să „verifice” marfa. Conform istoricilor, prețurile variau între un șiling și 150 de lire sterline.

Adesea, chiar femeia era cea care propunea o astfel de tranzacție, pentru că doar așa putea scăpa dintr-o căsătorie nefericită. La târg, femeile puteau accepta sau refuză un cumpărător după propria voință.

Mai mult, le aveau chiar drept de veto, în cazul în care considerau că un potențial cumpărător este respingător.