Litera „q” are o prezență minimă în DEX-ul românesc, iar mulți se întreabă de ce există totuși, ce cuvinte există cu „q” și de ce este păstrată în alfabetul nostru.
Litera „q” are o prezență marginală în limba română, dar existența sa în alfabetul limbii noastre poate fi explicată printr-o combinație de influențe istorice și necesități practice. Deși numărul cuvintelor care conțin această literă este extrem de redus, majoritatea fiind împrumuturi recente sau denumiri proprii, litera „q” continuă să fie păstrată în alfabet datorită integrării României în contextul lingvistic și cultural internațional.
Ce cuvinte există cu „q”
Originea literei „q” poate fi urmărită până la alfabetul fenician, unul dintre cele mai vechi sisteme de scriere cunoscute. În acest alfabet, litera „qoph” reprezenta un sunet guttural specific, care ulterior a fost preluat și adaptat de greci și latini. Grecii au transformat „qoph” în „koppa”, dar au utilizat-o mai rar, iar romanii au simplificat forma literei, dându-i utilizarea pe care o cunoaștem astăzi. În alfabetul latin, „q” era folosită aproape exclusiv în combinație cu „u” pentru a reda sunetul „kw”, așa cum se regăsește în cuvinte latine precum quattuor (patru) sau qui (cine).
În ceea ce privește limba română, aceasta s-a format pe baza limbii latine vulgare, dar în timp, multe dintre sunetele latine au fost simplificate. Astfel, combinația „qu” din latină a fost înlocuită în română cu „c” sau „ch” (exemplu: quadratus a devenit „pătrat”). Totuși, alfabetul latin, inclusiv litera „q”, a fost păstrat ca bază a scrierii limbii române.
Originea literei „q”
De-a lungul secolelor, influențele externe au jucat un rol important în reintroducerea literei „q” în uz, mai ales prin împrumuturi din limbi moderne precum franceza, engleza sau italiana. Cuvinte precum „quasar” sau „quantum” sunt exemple de termeni tehnici sau științifici care au pătruns în limba română fără a fi adaptați fonetic. Acest lucru se datorează nevoii de a conserva forma originală pentru a facilita recunoașterea internațională a termenilor.
Litera „q” continuă să fie păstrată în alfabetul românesc din considerente practice și simbolice. Pe de o parte, standardele internaționale, precum cele impuse de Uniunea Europeană sau de alte organizații globale, impun păstrarea alfabetului latin complet, inclusiv literele mai puțin folosite, precum „q” și „w”. Pe de altă parte, aceste litere sunt necesare pentru a reda nume proprii străine sau termeni tehnici care nu pot fi transliterați fără a pierde sensul sau claritatea. De exemplu, nume precum „Qatar” sau „Quebec” nu pot fi scrise altfel fără a genera confuzii.
Un alt motiv pentru care „q” nu este înlocuită cu alte simboluri în limba română ține de conservarea integrității alfabetului latin. Orice încercare de a simplifica acest sistem ar crea dificultăți în comunicarea internațională, mai ales în epoca modernă, unde tehnologia și știința impun un limbaj uniform.
Deși rareori folosită, litera „q” are, așadar, o funcție importantă în păstrarea unui limbaj tehnic precis și în conectarea limbii române cu alte limbi de circulație internațională chiar dacă există puține cuvinte cu această litera în limba română.