CCR ascunde averile demnitarilor, în timp ce judecătorii Curții Supreme din SUA își publică transparent până și cadourile

Într-un context global în care transparența și integritatea funcționarilor publici sunt tot mai importante, o discrepanță majoră iese în evidență între modul în care judecătorii Curții Supreme a Statelor Unite ale Americii și cei ai Curții Constituționale din România își gestionează și comunică averile și veniturile.

Transparență financiară! Judecătorii Curții Supreme din SUA publică declarațiile de avere

La începutul lunii iunie 2025, Curtea Supremă a SUA a făcut publice declarațiile financiare ale celor opt dintre cei nouă membri ai instanței, aferente anului 2024, conform Legii privind Etica în Guvern din 1978. Această lege federală impune ca magistrații federali să declare anual veniturile externe, cadourile și alte interese financiare pentru a preveni conflictele de interese și pentru a asigura încrederea publicului în instituțiile judiciare. Judecătorul Samuel Alito a beneficiat de o prelungire de 90 de zile pentru depunerea declarației, dar restul declarațiilor au fost făcute publice în termenul legal, conform washingtonpost.com.

RomaniaTV

EXCLUSIV Laurenţiu Reghecampf, o nouă tentativă eşuată de a lua barca de la Anamaria Prodan. SCANDAL uriaş, declaraţii incendiare

Observatornews.ro

Oana Ţoiu: "România trebuie să ajungă în programul Visa Waiver". Care sunt obiectivele MAE, faţă de Ucraina

Dezvăluirile financiare arată că judecătorii americani au venituri substanțiale din activități colaterale, precum publicarea de cărți sau predarea la facultăți de drept. Judecătoarea Ketanji Brown Jackson, prima femeie de culoare în istoria Curții Supreme, a raportat un avans pentru memoriile sale „Lovely One” în valoare de peste 2 milioane de dolari, sumă care include avansuri din 2023 și 2024. Alte judecătoare, precum Sonia Sotomayor și Amy Coney Barrett, au raportat venituri importante din drepturi de autor și predare universitară. De exemplu, Neil Gorsuch a declarat venituri din predarea unui curs de două săptămâni în Portugalia și peste 250.000 dolari din drepturi de autor, potrivit reuters.com.

Aceste declarații sunt atent monitorizate de societatea civilă și mass-media, în contextul unor controverse recente legate de etică, cum ar fi neraportarea călătoriilor de lux sau relațiile cu donatori bogați. Pentru prima dată în 2023, Curtea Supremă a adoptat un cod de conduită etică, însă criticii susțin că acesta rămâne insuficient și lipsit de mecanisme eficiente de control și sancțiune.

Curtea Constituțională din România secretizează transparența financiară a demnitarilor

În contrast, în România, transparența publică privind averile și interesele demnitarilor este în regres. În ultimele luni, Curtea Constituțională a României (CCR) a decis că două articole din Legea privind declararea averilor și intereselor, care impuneau publicarea detaliată a acestor informații, sunt neconstituționale. Astfel, declarațiile de avere și interese nu mai sunt publice și nu mai includ date despre averile soților, copiilor sau rudelor demnitarilor, o decizie care reduce semnificativ accesul cetățenilor la informații esențiale despre integritatea persoanelor care dețin funcții publice.

Această măsură a stârnit reacții negative din partea Agenției Naționale de Integritate (ANI), care avertizează că România riscă să încalce angajamentele sale internaționale privind transparența și anticorupția. Mai mulți politicieni și activiști civici au atras atenția asupra faptului că această secretizare pune în pericol încrederea publică în instituțiile statului.

Victor Negrescu, vicepreședinte al Parlamentului European, a declarat că decizia CCR este „regretabilă” și a cerut Parlamentului României să analizeze rapid motivarea Curții și să ia măsuri pentru a asigura respectarea principiilor de transparență și integritate. „Cetățenii au dreptul să știe cine îi conduce, cine face legile și cum gestionează cei aleși banii și averile”, a subliniat el.

Această situație pune în evidență un paradox al guvernării românești în care „democrația” permite ascunderea datelor despre averile demnitarilor, în timp ce într-un sistem „hipertehnologizat” și „supervizat” precum cel american, judecătorii aleg să-și publice deschis veniturile și cadourile, chiar dacă uneori acestea sunt subiect de controverse.

Astfel, în vreme ce societatea americană pune accent pe responsabilitate și transparență publică în cele mai înalte structuri judiciare, în România se impune opacitatea și secretizarea. Cetățenii români sunt astfel privați de un drept fundamental de a cunoaște cine le administrează justiția și guvernarea. Aceasta este o diferență esențială între două sisteme politice și judiciare, care ridică întrebarea legitimă: este oare România mai puțin democratică decât Statele Unite în ceea ce privește transparența publică?