Cum motivează Curtea Constituțională secretizarea averilor pentru angajații la stat

Cum motivează Curtea Constituțională secretizarea averilor pentru angajații la stat: Protecția datelor cu caracter personal, asumarea răspunderii doar pentru propria persoană, ingerință în viața privată, sunt principalele argumente din documentul consultat de G4Media.

Motivarea judecătorilor poate fi consultată integral aici

În document se arată că declarația de avere întocmită pe propria răspundere nu poate să vizeze decât informații referitoare strict la persoana declarantului:

„În acest sens, Curtea reține că în cauza de față se critică faptul că textul de lege menționat impune întocmirea declarațiilor de avere pe propria răspundere, deși acestea cuprind, pe lângă drepturile şi obligaţiile declarantului, și pe cele ale soţului/soţiei, precum şi ale copiilor aflaţi în întreţinere. Față de acest conținut normativ al art.3 alin.(2) din Legea nr.176/2010, Curtea subliniază că,
prin ipoteză, declarația pe propria răspundere nu poate să vizeze decât informații referitoare strict la persoana declarantului, pentru care acesta își poate asuma răspunderea, în mod direct și individual. Declarația pe propria răspundere angajează răspunderea penală a declarantului, motiv pentru care aceasta nu poate fi făcută decât în nume propriu, nimeni neputând fi ținut răspunzător din punct de vedere penal pentru fapta altei persoane. De altfel, însăși Legea nr.176/2010 precizează, în art.3 alin.(1), că declaraţiile de avere reprezintă acte personale”. Curtea reține că instituirea obligației de a declara nu doar drepturile și obligațiile proprii, ci și pe cele ale soțului/soției implică asumarea răspunderii personale a declarantului pentru informații pe care acesta nu le deține/nu le cunoaște în mod direct, ci trebuie să le obțină de la o terță persoană, respectiv soț/soție”.

Motivarea CCR mai arată că unul dintre soți poate fi în situația în care nu cunoaște bunurile copiilor, în cazul în care soții sunt separați, iar fostul partener poate refuza îi comunice bunurile copilului.

CCR aduce în discuție și situația în care soțul/soția are obligația de a păstra confidențialitatea

CCR aduce în discuție și situația în care soțul/soția are obligația de a păstra confidențialitatea venitului și vorbește despre un „„„viciu de concepție”:

„Tot astfel, există situații în care veniturile obținute de soț sunt protejate de o clauză de confidențialitate, care se impune și cu privire la declarant, în sensul că acesta din urmă, chiar în calitate de soț, nu va avea dreptul să cunoască aceste venituri, astfel că survine, într-un astfel de caz, consecutiv, imposibilitatea comunicării acestor date în vederea completării declarației de avere, pentru că venitul confidențial nu va putea fi cunoscut de declarant, în calitate de soț al persoanei care obține veniturile aflate sub protecția confidențialității, aceasta făcând parte dintre modalitățile de evitare a divulgării respectivului venit”.
„(…) prevederile legale menționate conțin un viciu de concepție, care, pe de o parte, afectează logica reglementării și, pe de altă parte, ignoră situații care pot apărea în practică, în care obligația este imposibil de realizat”.

Curtea Constituțională mai invocă și dreptul la demnitate și viață privată amintind de o decizie a CCR din 2007 care susținea că publicarea declarațiilor de avere și interese pe paginile de internet ale instituțiilor este neconstituțională.

CCR mai spune că în 2010, Parlamentul a modificat legea

CCR mai spune că în 2010, Parlamentul a modificat legea, dar doar prins prisma anonimizării adreselor și informațiilor cu caracter personal, fapt care încalcă legea fundamentală în stat:

„Curtea a constatat că adoptarea de către legiuitor a unor norme contrare celor hotărâte într-o decizie a Curţii Constituţionale, prin care se tinde la păstrarea soluţiilor legislative afectate de vicii de neconstituţionalitate, încalcă Legea fundamentală. Or, într-un stat de drept, astfel cum este proclamată România în art.1 alin.(3) din Constituţie, autorităţile publice nu se bucură de nicio autonomie în raport cu dreptul, Constituţia stabilind în art.16 alin.(2) că nimeni nu este mai presus de lege, iar în art.1 alin.(5) că respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, considerent care își menține valabilitatea în situația actuală”.
„Ca atare, Parlamentul nu și-a îndeplinit obligația de a pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Legii fundamentale, nesocotind decizia Curții Constituționale”.