Prima pagină » Local » Ce este Cântarea Cântărilor? Iată explicația părintelui Calistrat Chifan – VIDEO

Ce este Cântarea Cântărilor? Iată explicația părintelui Calistrat Chifan – VIDEO

19 dec. 2022, 10:06,
BZI.ro, în Local

Părintele Calistrat Chifan de la Mănăstirea Vlădiceni, din județul Iași, a discutat în emisiunea BZI LIVE despre Cântarea Cântărilor. La ce se referă și când este folosită?

Cântarea Cântărilor este una dintre cărțile Bibliei ebraice, care se găsește în secțiunea Ketuvim, „Scrieri”. Majoritatea oamenilor o cunosc și sub numele de Cântarea lui Solomon, în latină fiind Canticum Canticorum.

Cântarea Cântărilor se citește la evreii așkenazi în sâmbăta care cade în săptămâna Paștelui (Pesah), conform cu obiceiul general din tradiția așkenază, de a se rosti la fiecare din cele trei mari sărbători Regalim o carte din Hagiografie (Ketuvim) în concordanță cu atmosfera sărbătorii.

Ce este Cântarea Cântărilor? Părintele Calistrat Chifan: „O putem asemăna cu Luceafărul lui Eminescu”

Despre Cântarea Cântărilor, părintele Calistrat ne spune că este o odă universală, care poate fi asemănată cu poezia Luceafărul, scrisă de Mihai Eminescu. Aceasta se rostește când se căsătorește o fată sau un băiat, la intrarea în biserică. Potrivit îndrăgitului duhovnic, Cântarea Cântărilor conține termeni care arată frumusețea omenească a miresei evreice, curățenia ei firească și feciorească, pe care o aduce în fața sfântului altar.

„Mai avem în Sfânta Scriptură, pe lângă Psaltire, încă o odă universală, unică, aceea o putem asemăna cu Luceafărul lui Eminescu, Cântarea Cântărilor. Când se căsătorește o fată sau un băiat și merg la biserică, se cântă o cântare la intrare: „Vino din Liban mireasă sau vino, frumoasa mea, vino aleasa mea”, acela este imn din cântarea cântărilor. Cine citește această odă cu atenție, vede în ce mod frumos era lăudată și descrisă femeia: „Vino, porumbița mea, fața ta e roșie ca mărul”. Deci niște cuvinte care arătau frumusețea omenească a miresei, curățenia ei firească și feciorească, care o aducea în fața sfântului altar, pentru că evreicele nu erau femei desfrânate.

De exemplu, noi vorbim în lumea modernă astăzi de fata care își începe viața trupească 16, 17, 18, 19, cât crede ea de cuviință și avem în legea veche, când evreicele se duceau și creșteau fecioarele la templu și când era ca un fel de semi-călugărie, pentru că ele nu depuneau un vot. Bărbații erau un fel de nazirei și ele erau la camera fecioarelor. Învățau și legea, învățau și orânduiala, învățau și toate ale templului, pentru că erau folosite și în ajutorul templului, pentru că acolo era multă treabă. Și atunci era nevoie permanent de o curățenie categorică.”, a declarat părintele Calistrat Chifan, pentru BZI LIVE.

Cântarea Cântărilor – textul integral

Potrivit tradiției iudaice, cartea reprezintă o alegorie a relației dintre Dumnezeu și Israel. În schimb, tradiția creștină, pe lângă aprecierea înțelesului literal drept cântec romantic despre un bărbat și o femeie, o privește ca pe o alegorie a lui Hristos și a miresei sale, Biserica Creștină.

„Sărută-mă cu sărutările gurii tale, că sărutările tale sunt mai bune ca vinul.
Miresmele tale sunt balsam mirositor, mir vărsat este numele tău; de aceea fecioarele te iubesc.
Răpeşte-mă, ia-mă cu tine! Hai să fugim! – Regele m-a dus în cămările sale: ne vom veseli şi ne vom bucura de tine. Îţi vom preamări dragostea mai mult decât vinul. Cine te iubeşte, după dreptate te iubeşte!
Neagră sunt, fete din Ierusalim, dar frumoasă, ca sălaşurile lui Chedar, ca şi corturile lui Solomon.
Nu vă uitaţi că sunt negricioasă că doar soarele m-a ars. Fiii maicii mele s-au mâniat, trimisu-m-au să le păzesc viile, dar via mea nu mi-am păzit-o!
Spune-mi dar, iubitul meu, unde-ţi paşti tu oile? Unde poposeşti tu la amiază? De ce oare să rătăcesc zadarnic pe la turmele tovarăşilor tăi?
Dacă nu ştii unde, tu cea mai frumoasă între femei, ţine atunci mereu urmele oilor, paşte-ți mieii în preajma colibelor, iezii în preajma ciobanilor!
Cu un telegar înhămat la carul lui Faraon te aseamăn eu, draga mea!
Frumoşi se văd obrajii tăi, aşezaţi intre cercei şi gâtul tău împodobit cu şire de mărgăritare.
Făuri-vom pentru tine lănţişoare aurite, cu picături şi crestături de argint.
Cât regele a stat la masă, nardul meu a revărsat mireasmă.
Periniţă de mirt este iubitul meu, care se ascunde între sânii mei.
Iubitul meu e ciorchinele de ienupăr, din Enghedi, de la vii cules.
Cât de frumoasă eşti tu, draga mea! Cât de frumoasă eşti! Ochi de porumbiţă sunt ochii tăi.
Cât de frumos eşti dragul meu! Şi cît de drăgălaş eşti tu! Pajiştea de iarbă verde ne este al nostru pat.
Cedrii ne sunt acoperiş sălăşluirii şi adăpost ne sunt chiparoşii.”, scrie bibliaortodoxa.ro.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *