Pe 21 mai, credincioșii ortodocși îi cinstesc pe Sfinții Împărați Constantin și mama sa, Elena, două figuri esențiale în istoria creștinismului. Ziua are o puternică încărcătură spirituală și, asemenea altor sărbători religioase, este însoțită de o serie de obiceiuri transmise din generație în generație.
Tradițiile populare vorbesc despre fapte care aduc noroc sau, dimpotrivă, despre gesturi care ar trebui evitate în această zi cu însemnătate aparte. Ce spune credința despre ce este bine să faci sau nu în data de 21 mai?
Ce este interzis să faci de Sfinții Constantin și Elena! Mare atenție la aceste detalii
Sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena, celebrată anual pe 21 mai, ocupă un loc important în calendarul ortodox și în viața spirituală a românilor. Considerați protectori ai creștinismului și figuri emblematice ale credinței, acești doi sfinți sunt onorați cu respect și evlavie în întreaga țară. Nu mai puțin de 1,75 milioane de români își serbează onomastica în această zi cu profundă rezonanță religioasă.
Dincolo de dimensiunea liturgică, această dată este marcată de numeroase tradiții și credințe populare, transmise din moși-strămoși. Se crede că 21 mai este o zi potrivită pentru reflecție, rugăciune, împăcare și fapte cu încărcătură morală, fiind un moment prielnic pentru curățarea sufletului și întărirea legăturilor de familie.
În cultura tradițională românească, sărbătoarea mai este cunoscută și sub numele de „Constantin Graur” sau „Constantinul Puilor” și este asociată în special cu păsările sălbatice. Se spune că, dacă se muncește pământul în această zi – prin săpat, prășit sau semănat – recolta ar putea fi distrusă de păsările dăunătoare. Din acest motiv, multe gospodării aleg să respecte o zi de odihnă și rugăciune.
Tot pe 21 mai, o altă tradiție importantă este legată de începutul sezonului păstoresc. Păstorii se adună pentru a decide cum vor organiza stânele, aleg baciul și stabilesc pășunile, dar și cine va avea grijă de turme în lunile următoare.
Ce tradiții sunt în mediul rural
În mediul rural, femeile obișnuiesc să stropească gospodăria cu apă sfințită și să tămâieze casa, curtea și grajdul pentru a alunga spiritele rele. De asemenea, pentru binecuvântare și sănătate, se duce la biserică o ofrandă formată din flori de bujor, lămâiță, dulciuri pregătite în casă și pâine.
În anumite sate, se păstrează încă obiceiul aprinderii unui foc mare în curtea casei, în jurul căruia familia se adună. Acest foc simbolic este considerat un scut împotriva energiilor negative și o formă de purificare a spațiului domestic.
Astfel, ziua Sfinților Constantin și Elena este nu doar o sărbătoare religioasă, ci și un moment profund ancorat în tradițiile românești, unde credința, natura și viața de zi cu zi se împletesc armonios.
Constantin cel Mare a fost împărat al Imperiului Roman între anii 306 și 337, iar numele său este strâns legat de începuturile oficiale ale creștinismului. El rămâne în istorie drept primul conducător roman care a renunțat la vechile religii păgâne și a susținut în mod deschis religia creștină, punând astfel bazele transformării profunde a imperiului. Prin Edictul de la Milano, emis în anul 313, Constantin a garantat libertatea religioasă, permițând astfel creștinilor să-și practice credința fără teama persecuțiilor.
Alături de el, mama sa, Elena, a avut un rol esențial în sprijinirea noii religii. După ce a devenit împărăteasă, Elena s-a dedicat vieții spirituale și ajutorării creștinilor. Tradiția creștină spune că, în timpul unei pelerinaje în Țara Sfântă, aceasta a găsit lemnul Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul. Această descoperire a transformat-o într-o figură venerată în lumea creștină, fiind considerată nu doar mama unui împărat, ci și mama simbolică a credinței biruitoare.
Pentru aceste fapte, atât Constantin, cât și Elena sunt pomeniți cu cinste în calendarul ortodox și rămân repere ale devotamentului față de credință și ale contribuției decisive la răspândirea creștinismului în lume.