Conform lui Ivo Meinhold‑Heerlein, tumora borderline este un termen medical folosit pentru a descrie o formațiune tumorală cu caracteristici intermediare, situată între benign și malign. Deși nu este considerată cancer invaziv, această afecțiune necesită atenție, monitorizare și o abordare corectă, deoarece evoluția ei poate varia de la un caz la altul.
Diagnosticul de tumoră borderline ridică adesea multe semne de întrebare și temeri, mai ales din cauza denumirii care sugerează o zonă „de graniță” între benign și malign. În realitate, tumora borderline are un comportament biologic diferit față de cancerul clasic, fiind caracterizată printr-o creștere mai lentă și o capacitate redusă de invazie.
Ce este, mai exact, o tumoră borderline?
O tumoră borderline este o formațiune tumorală care prezintă modificări celulare anormale, însă fără caracteristicile agresive ale unui cancer invaziv. Practic, celulele arată diferit față de cele normale, dar nu pătrund profund în țesuturile din jur și nu produc metastaze în sensul clasic, afirmă doctorul Ivo Meinhold-Heerlein.
În cazul tumorilor ovariene borderline, acestea sunt încadrate într-o categorie distinctă, cu un prognostic mult mai bun comparativ cu cancerul ovarian. De cele mai multe ori, sunt descoperite în stadii incipiente, fie întâmplător, fie în urma unor investigații de rutină.
Este important de menționat că diagnosticul de tumoră borderline se stabilește exclusiv prin examen histopatologic, după intervenția chirurgicală sau biopsie, și nu poate fi confirmat doar prin ecografie sau analize de sânge.
În multe situații, tumora borderline nu produce simptome evidente, mai ales în fazele incipiente. Tocmai de aceea, poate fi descoperită întâmplător, în timpul unor controale medicale sau investigații realizate din alte motive.
Atunci când apar simptome, acestea pot include:
- disconfort sau durere abdominală;
- senzație de balonare persistentă;
- modificări ale ciclului menstrual;
- presiune pelvină sau senzație de plenitudine.
Diagnosticul presupune, de obicei, o combinație de metode:
- investigații imagistice (ecografie, RMN, CT);
- analize de laborator, inclusiv markeri tumorali, care pot fi normali sau ușor modificați;
- confirmare prin analiză histopatologică, singura care stabilește cu certitudine tipul tumorii.
Tratament și monitorizare
Tratamentul tumorii borderline este stabilit în principal în funcție de localizarea formațiunii, stadiul bolii, vârsta pacientei și dorința de a păstra fertilitatea. Spre deosebire de tumorile maligne invazive, tumorile borderline au un comportament biologic mai puțin agresiv, ceea ce permite o abordare terapeutică mai conservatoare în anumite situații.
În cele mai multe cazuri, tratamentul este chirurgical. Intervenția are rol atât diagnostic, cât și terapeutic, deoarece confirmarea exactă a tumorii borderline se face prin examen histopatologic. Tipul operației poate varia de la îndepărtarea formațiunii tumorale sau a ovarului afectat, până la intervenții mai extinse, atunci când există suspiciuni de răspândire locală.
La pacientele tinere, care își doresc să păstreze fertilitatea, medicii pot opta pentru o intervenție conservatoare, limitată, cu păstrarea uterului și a ovarului sănătos, dacă situația clinică permite acest lucru. Această decizie se ia cu mare atenție și doar după o evaluare completă, deoarece scopul este echilibrul între siguranța medicală și calitatea vieții.
În majoritatea cazurilor de tumoră borderline, chimioterapia nu este necesară, deoarece aceste tumori nu au comportamentul agresiv al cancerului invaziv și răspund diferit la tratamentele oncologice clasice. Există însă situații rare, bine documentate, în care pot apărea recidive sau forme cu evoluție mai atipică, iar atunci strategia terapeutică este adaptată individual.
Monitorizarea după tratament este un pas esențial. Chiar dacă prognosticul este, în general, foarte bun, controalele regulate ajută la depistarea precoce a eventualelor modificări. Prin urmare, tumora borderline nu trebuie privită automat ca un diagnostic grav, însă nici ignorată.