Ce este sindromul Skeeter? Iată cum să acționezi dacă ești alergic la mușcăturile de țânțari!

Sindromul Skeeter este o reacție inflamatorie relativ rară la mușcăturile de țânțar. Simptomele sale includ o zonă mare umflată, însoțită de roșeață, mâncărime și chiar febră. Această reacție inflamatorie se poate dezvolta la persoanele susceptibile în câteva ore după mușcătura de țânțar.

Deși neplăcute, cele mai multe înțepături de țânțari sunt de obicei inofensive. Ele provoacă mici umflături pe piele, urmate de roșeață și mâncărimi, însă acestea trec, de regulă, în câteva zile. Aceste simptome apar deoarece, atunci când un țânțar înțeapă pielea, saliva este injectată în interior. Saliva conține substanțe străine, iritante, iar corpul reacționează la aceste substanțe creând umflături, roșeață și mâncărimi.

RomaniaTV

Premierul Ilie Bolojan anunţă AL DOILEA pachet de măsuri de austeritate. E cutremur!

Observatornews.ro

Salatele din supermarket, duse la laborator: una conţinea o bacterie fatală. Reacţia companiei

Ce este sindromul Skeeter

Această reacție inflamatorie este normală, însă unele persoane pot avea în loc de o astfel de reacție ușoară, simptome mai severe, precum inflamații puternice, roșeață accentuată, mâncărime intensă și, uneori, chiar febră. Această reacție este cauzată de o alergie la proteinele din saliva țânțarilor și poartă denumirea de sindrom Skeeter.

15:05, 27 Jun 2025

FOTO Mirosuri care alungă țânțarii, cele mai eficiente soluții naturale! Află ce să folosești în casă!

Deși sindromul Skeeter nu este periculos, poate fi extrem de incomod și poate necesita tratament medical, cum ar fi antihistaminice, creme cu corticosteroizi sau chiar antibiotice în caz de infecție secundară.

Simptomele sindromului Skeeter pot include: zone mari de umflare; piele foarte caldă în zona înțepată; modificări ale culorii și texturii pielii, precum ar fi înroșirea pielii de culoare mai deschisă sau întunecarea sau alte modificări ale aspectului pielii de culoare mai închisă; mâncărime; durere; vezicule; febră. În general, simptomele apar la aproximativ 8-10 ore după înțepătura țânțarului și țin între 3-10 zile.

În multe cazuri, sindromul Skeeter poate fi confundat cu celulita infecțioasă, mai ales când simptomele apar la copiii mici. Celulita este o infecție provocată de bacterii precum streptococi sau stafilococi și apare deseori în urma unor leziuni cutanate precum plăgi chirurgicale, mușcături de animale sau arsuri, unde intră bacteriile. Celulita este tratată cu antibiotice, în timp ce sindromul Skeeter nu necesită aceste medicamente.

Cei mai expuși riscului de a dezvolta sindromul Skeeter sunt: sugarii și copiii; persoanele cu sistemul imunitar slăbit; imigranți dintr-o nouă regiune sau călători; persoane care stau frecvent în aer liber. Unele studii sugerează că factorii genetici pot, de asemenea, predispune o persoană să experimenteze reacții mai intense la saliva țânțarilor.

Cum se poate trata

În cazul în care sindromul Skeeteer are simptome ușoare, tratamentul va include: antihistaminice orale; cremă de hidrocortizon pe zona afectată; analgezice pentru reducerea febrei și durerii. Pentru cazurile mai severe, poate fi necesară administrarea de corticosteroizi sistemici, disponibili sub formă de pastile sau injecții.

Cel mai bun mod de a preveni sindromul Skeeter este să împiedici mușcăturile de țânțari. Acest lucra poate reprezenta: evitarea zonelor infestate cu țânțari; folosirea unui spray anti-insecte; purtarea de îmbrăcăminte adecvată, cu pantaloni și mâneci lungi; folosirea plaselor de țânțari pentru ferestre și uși; acoperirea zonei de dormit cu plase de protecție, dacă este posibil.

Dacă ai avut înainte reacții alergice severe, medicul îți poate sugera să porți epinefrină, în caz de urgențe. De obicei, șocul anafilactic este foarte rar în urma unei înțepături de țânțar, dar dacă ești predispus la astfel de reacții severe, este important să te protejezi.

Sindromul Skeeter este poate cea mai mică problemă pe care o poate cauza un țânțar. Anumiți țânțari pot adăposti și transmite diverse microorganisme care provoacă boli. Aceste organisme sunt în general viruși care sunt contractați de țânțar atunci când mușcă o gazdă infectată, fie oameni, animale domestice sau sălbatice.

Virusul se dezvoltă și se înmulțește în interiorul țânțarului, care apoi îl transmite mai departe prin salivă atunci când mușcă o altă gazdă neinfectată. Febra galbenă, virusul West Nile și encefalita ecvină de est sunt câteva exemple de boli transmise de țânțari.

Deși acești viruși au existat probabil de secole, abia în ultimii 100 de ani s-a stabilit că au fost răspândiți de țânțari. Deși, în general, nu este periculos, sindromul Skeeter îți poate provoca serioase neplăceri.