Ce este termenul suspensiv și care sunt efectele lui?

Potrivit articolului 1.412 din Noul Cod Civil (NCC), termenul este suspensiv atunci când, până la împlinirea lui, este amânată scadența obligației. Acest lucru înseamnă că drepturile nu pot fi exercitate, iar obligațiile nu trebuie executate. Ele există, însă producerea lor este amânată, până la împlinirea termenului.

Termenul se referă la un eveniment viitor și sigur ca realizare. De acesta depinde producerea sau stingerea efectelor unui act juridic civil. Împlinirea termenului poartă denumirea de scadență. Până la acest moment, termenul curge, însă după scadență, obligația devine exigibilă și se poate solicita executarea ei. Așa cum ne spune și articolul 1.418 din NCC, renunțarea la termen sau decăderea din beneficiul termenului face ca obligația să devină, de îndată, exigibilă.

Stirile PROTV

Alexandr Dughin a dezvăluit ce își dorește „cu adevărat” Vladimir Putin de la Ucraina. Există o singură opțiune pentru Kiev

RomaniaTV

Împăcare bombă! Bahmu şi George, din nou împreună, la 5 luni de la separare: Orice bărbat, într-o astfel de situație, trebuie să fie lângă parteneră

Astfel că, renunțarea se poate face fără consimțământul celeilalte părți, de acela care are beneficiul lui exclusiv. Însă, dacă termenul este stipulat în favoarea ambelor părți, renunțarea la termen se realizează prin acordul lor de voințe. În ceea ce privește decăderea din beneficiul termenului, aceasta are loc potrivit articolului 1.417 NCC.

Clasificarea termenelor. În funcție de ce criteriu există termen suspensiv?

Clasificarea termenelor se realizează: în funcție de criteriul cunoașterii sau nu, la data încheierii actului juridic, a datei împlinirii sale; în funcție de efectele pe care le produce asupra actului juridic; în funcție de interesul părții în favoarea căreia este stipulat termenul și în funcție de sursa sa.

În funcție de criteriul cunoașterii, sau nu, la data încheierii actului juridic, a datei împlinirii sale, termenul poate fi cert sau precis și incert sau imprecis.

În funcție de efectele pe care le produce asupra actului juric, termenul poate fi suspensiv sau extinctiv. Termenul este extinctiv, atunci când amână stingerea efectelor unui act juridic civil.

În funcție de interesul părții în favoarea căreia este stipulat termenul, există termen stipulat în favoarea debitorului, termen stipular în favoarea creditorului și termen stipulat în favoarea ambelor părți.

În funcție de sursa sa, termenul poate fi voluntar, legal și judiciar, potrivit art. 1.411(2) din Noul Cod Civil.

În funcție de efectele pe care le produce asupra actului juric, termenul poate fi suspensiv sau extinctiv.

Efectele termenului suspensiv

Efectele termenului diferă, după cum acesta este suspensiv sau extinctiv. În ceea ce privește termenul suspensiv, acesta nu întârzie realizarea efectelor actului juridic, însă suspendă exercitarea drepturilor și executarea obligațiilor, până la împlinirea lui. Drepturile și obligațiile sunt actuale, dar exercitarea și executarea lor sunt viitoare. De aici reies mai multe consecințe. Dacă debitorul execută obligația înainte de termen, el face o plată valabilă și nu mai poate cere restituirea ei, ca pe o plată nedatorată. Chiar și așa, ceea ce debitorul a plătit înainte de împlinirea termenului suspensiv se poate restitui, numai dacă plata s-a făcut prin dol sau violență, în conformitate cu articolul 1.343 NCC. Până când termenul se împlinește, creditorul poate lua măsuri de conservare asupra patrimoniului debitorului său.

În legătură cu actele juridice translative de drepturi reale asupra bunurilor certe, termenul suspensiv nu poate amâna transferul acestor drepturi, cu excepția cazului în care s-a prevăzut expres contrariul. De asemenea, creditorul nu poate cere plata înainte de împlinirea termenului suspensiv, potrivit articolului 1.414 NCC. Până la împlinirea termenului suspensiv, creditorul nu poate opune debitorului compensația, deoarece acest mod de stingere a obligațiilor prevede ca datoriile să fi ajuns la scadență, adică să fie exigibile (art. 1.617(1) NCC). Însă, chiar dacă termenul de grație este unul suspensiv, acesta nu împiedică realizarea compensației (art. 1.619 NCC).

În cazul în care dreptul este afectat de un termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la împlinirea termenului sau, după caz, de la data renunțării la beneficiul termenului stabilit exclusiv în favoarea creditorului, în conformitate cu articolul 2.524, alineatul 2, din Noul Cod Civil.

Atât termenul suspensiv, cât și termenul extinctiv produc efecte numai pentru viitor. Efectele termenului nu retroactivează.

În ceea ce privește termenul suspensiv, acesta nu întârzie realizarea efectelor actului juridic, însă suspendă exercitarea drepturilor și executarea obligațiilor, până la împlinirea lui.