Ți se cuvine o moștenire, însă nu știi cine plătește datoriile defunctului? Află din acest articol cine achită obligațiile persoanei decedate.
Moștenirea este transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în ființă. Aceasta se deschide în momentul decesului persoanei, la ultimul său domiciliu. Patrimoniul defunctului cuprinde atât active, cât și pasive, potrivit legislației în vigoare. Astfel, moștenitorii pot prelua obligațiile acestuia.
Potrivit Noului Cod Civil, patrimoniul defunctului se transmite prin moștenire legală, în măsura în care cel care lasă moștenirea nu a dispus altfel prin testament. De asemenea, art. 955 din NCC stipulează că o parte din patrimoniul defunctului se poate transmite prin moștenire testamentară, iar cealaltă parte prin moștenire legală (care se cuvine soțului supraviețuitor și rudelor defunctului).
Cine plătește datoriile defunctului?
Atunci când moare o persoană, patrimoniul acesteia se transmite fie pe calea moștenirii legale, fie pe cea a moștenirii testamentare, către cei care au capacitatea de a moșteni. Patrimoniul defunctului cuprinde atât active (bunuri, drepturi), cât și pasive (obligații patrimoniale, datorii). Prin urmare, cei care acceptă moștenirea defunctului, vor prelua și obligațiile acestuia, potrivit AvocatNet.ro.
După acceptarea moștenirii, moștenitorii legali și legatarii universali (adică cei cărora persoana decedată le-a lăsat prin testament patrimoniul său) sau cu titlu universal răspund pentru datoriile și sarcinile moștenirii, însă numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporțional cu cota fiecăruia. În ceea ce îl privește pe legatarul cu titlu particular, acesta nu răspunde pentru pasivul succesoral (datoriile defunctului). Potrivit art. 1.114 (3) din NCC, prin excepție, el răspunde pentru pasivul moștenirii, însă numai cu bunul sau bunurile ce formează obiectul legatului (dispoziţie testamentară prin care se lasa cuiva o moştenire, un bun), dacă: testatorul a dispus în mod expres în acest sens, dreptul lăsat prin legat are ca obiect o universalitate, cum ar fi o moștenire culeasă de un testator și nelichidată încă sau dacă celelealte bunuri ale moștenirii sunt insuficiente pentru plata datoriilor și sarcinilor moștenirii.
În legătură cu datoriile ce pot fi moștenite, trebuie precizat faptul că pasivul moștenirii este alcătuit din datorii și sarcini, cum ar fi: orice obligații patrimoniale ale defunctului, care există la data deschiderii moștenirii (credite bancare, împrumuturi, despăgubiri civile pentru daune/prejudicii produse terţilor, inclusiv datorii ale defunctului faţă de moştenitor); sarcini ale moștenirii (cheltuieli de înmormântare, cheltuielile de inventariere a moştenirii, taxe şi impozite pentru bunurile din moştenire etc.)
Cum se împart datoriile dacă există mai mulți moștenitori?
Dacă există mai mulți moștenitori, aceștia răspund pentru pasivul moștenirii, numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporţional cu cota fiecăruia. Însă, există și o excepție, care spune că defunctul poate menţiona suportarea unei anumite cheltuieli de către un moştenitor în întregime.
Cu toate acestea, dacă un moștenitor este insolvabil, partea lui din pasivul moştenirii se împarte între toţi ceilalţi în proporţie cu cotele succesorale ale fiecăruia.
Potrivit NCC, prin acceptarea unei moşteniri, moştenitorul universal sau cu titlu universal răspunde doar cu bunurile din patrimoniul succesoral, el fiind ferit de a-şi diminua averea prin acceptarea unei moşteniri insolvabile.
Când nu se moștenesc datoriile defunctului?
Dacă moștenitorul renunță la moștenire, el poate evita preluareea unei datorii. Declarația de renunțare se face în formă autentică la orice notar public sau, după caz, la misiunile diplomatice și consulare ale României, în condițiile și limitele prevăzute de lege (art. 1.120 NCC). Această declarație va trebuie să fie înscrisă, pe cheltuiala renunțătorului, în registrul național notarial, ținut în format electronic, pentru informarea terților.
Succesibilul care renunţă este considerat că nu a fost niciodată moştenitor, ne mai spune Noul Cod Civil. Așadar, partea renunțătorului profită moștenitorilor pe care i-ar fi înlăturat de la moștenire sau celor a căror parte ar fi diminuat-o, dacă ar fi acceptat moștenirea, potrivit legislației în vigoare.