Ce este „virusul leneșului” și care sunt simptomele? Nu există tratament sau vaccin pentru această boală!

Virusul Oropouche(OROV) este uneori denumit și „virusul leneșului” datorită faptului că poate fi transportat și transmis de leneși (animal), care servesc drept gazde naturale ale virusului în ciclu său silvativ. Acesta este transmis și altor animale sălbatice prin intermediul mușcăturilor de insecte, cum ar fi muștele Culicoides și țânțarii Culex.

Acest virus poate provoca simptome similare cu Zika, inclusiv febră bruscă, dureri musculare, sensibilitate la lumină, dureri oculare, vărsături și erupții cutanate. În aproximativ 4% din cazuri, virusul poate infecta sistemul nervos, provocând inflamații în jurul măduvei spinării și al creierului sau chiar în interiorul creierului.

Ce este „virusul leneșului” și care sunt simptomele

Virusul Oropouche a fost detectat pentru prima dată în 1955 în Trinidad și Tobago, iar de atunci a provocat epidemii în diferite țări din America de Sud, America Centrală și Caraibe.

Virusul provoacă o boală febrilă la oameni, dar se găsește și la un număr mare de animale, inclusiv maimuțe urlătoare, marmorets și leneși, împreună cu o serie de insecte diferite.

Oropouche se transmite atunci când o persoană sau un animal este mușcat de insecte purtătoare virus. Se crede că este răspândit cel mai frecvent de speciile de țânțari de mărimea unui cap de ac, care sunt abundente în mari părți ale Americii.

Dar virusul poate fi răspândit și prin mușcături de țânțarii Culex quinquefasciatus și Ochlerotatus serratus. Transmiterea directă de la om la om a virusului nu a fost observată.

Odată ajuns în sânge, se poate răspândi rapid în corp și poate traversa bariera hemato-encefalică pentru a ajunge în sistemul nervos central. Se pare că se acumulează în special atât în creier, cât și ficat.

Virusul în sine poartă o singură catenă de material genetic cunoscut sub numele de ARN care încapsulat într-un înveliș proteic de protecție. Odată intrat în sânge, pătrunzând în celulele imune cunoscute sub numele de fagocite, permițându-i apoi să treacă nedectetat în jurul corpului pentru a ajunge la țesăturile și organele pe care le ținte, unde apoi infectează celulele și se reproduce.

De unde vine Oropouche

Virusul își trage numele de la satul în care a fost înregistrat primul caz. În 1955, virusul a fost izolat din sângele unui muncitor forestier febril de 24 de ore din comunitatea Vega de Oropouche din Trinidad și Tobago. Simptomele găsite la acest virus sunt similare cu cele ale virusului zika.

De atunci virusul a fost responsabil pentru focare sporadice în Amazonia braziliană, unele raportate că au ajuns la 100.000 de cazuri. În total, cercetotorii estimează că au fost diagnosticate peste 500.000 de cazuri, dar acest număr poate fi o subestimare din cauza diagnosticării greșite, deoarece multe dintre simptome sunt similare cu alte boli care cauzează febră.

De la sfârșitul anilor 1980, focarele de virus au început să fie raportate în Panama, Peru și Ecuador. Dar din 2000, numărul țărilor care au raportat virusul a crescut, incluzând Bolivia, Columbia, Ecuador și Guyana Franceză.

În timp ce primele animale sălbatice care s-au dovedit a fi purtătoare de virus au fost maimuțele urlătoare, în 1960, aceasta a fost, de asemenea, găsită într-un leneș cu gât palid în Brazilia. Virusul leneșului nu are încă niciun vaccin ca fiind eficient pentru om.