O pensie alimentară pentru 1 copil se stabilește în anul 2026 pe baza veiturilor părintelui obligat la plată și a nevoilor reale ale minorului. Suma exactă este decisă în instanță, se plătește lunar, până la majorat sau la terminarea studiilor, și poate fi modificată dacă situația financiară se schimbă. Neplata pensiei alimentare poate atrage executarea silită și alte sancțiuni legale.
Pensia alimentară pentru copil reprezintă una dintre cele mai importante obligații legale ale unui părinte care nu locuiește împreună cu minorul. Scopul acestei plăți este de a contribui la creșterea, educația și întreținetrea copilului, astfel încât acesta să beneficieze de condiții decente de trăit. În anul 2026, modul de calcul al pensiei alimentare este reglementat de Codul Civil și se bazează în principal pe venitul net al părintelui și pe numărul total al copiilor pe care îi are în întreținere. Cu toate acestea, valoare totală nu este stabilită automat, ci de către instanță, în urma analizării fiecărui caz în parte.
Cum se stabilește o pensie alimentară pentru 1 copil
Conform legislației în vigoare, atunci când un părinte este obligat să plătească pensie alimentară pentru un singur copil, instanța poate stabili o sumă de până la 25% din venitul său net lunar. Aceasta este limita maximă prevăzută de lege, nu o valoare fixă obligatorie.
De exemplu, dacă un părinte câștigă lunar 6,000 de lei net, pensia alimentară pentru un copil poate ajunge până la 1,500 de lei. Dacă venitul este de 4,800 de lei, suma maximă pe care copilul o primește poate fi 1,200 de lei. În cazul unor venituri mai mari, procentul se aplică în același mod, însă instanța analizează și cheltuielile curente ale părintelui.
Judecătorul nu se bazează doar pe salariu atunci când stabilește pensia alimentară. Sunt luate în calcul și alte aspecte importante, precum existența unor credite, cheltuielile lunare pentru locuință, costurile medicale, alte obligașii legale sau îmtreținerea altor copii.
În același timp, instanța analizează nevoile reale ale copilului. Se ține cont de vârsta acestuia, de cheltuielilor pentru educație, haine, mâncare, activități extracurriculare și eventuale tratamente medicale. Legea prevede și limite pentru situațiile în care există mai mulți copii. Pentru doi copii, pensia poate ajunge până la o treime din venit, iar pentru trei sau mai mulți copii, până la jumătate din venitul net. În toate cazurile, totalul obligațiilor nu trebuie să depășească 50% din venitul lunar al părintelui.
Cât timp se plătește pensia alimentară și ce riscă părinții care nu respectă legea
Pensia alimentară se plătește, în mod normal, până când copilul împlinește vârsta de 18 ani, fiind limita legală în România. Cu toate acestea, dacă tânărul continuă studiile după majorat, la liceu, școală profesională sau facultate, plata poate fi prelungită până la cel mult 26 de ani.
Pentru continuarea pensiei după împlinirea vârstei de 18 ani, copilul major trebuie să depună o cerere proprie în instanță și să demonstreze că este încă în întreținere și nu are posibilitatea de a se susține singur.
În cazul în care părintele obligat nu plătește pensia alimentară, legea oferă mai multe instrumente pentru recuperarea sumelor restante. Beneficiarul poate apela la un executor judecătoresc, care poate institui poprire pe salariu, poate bloca conturile bancare sau poate pune sechestru pe bunuri.
Mai mult, pensia alimentară are prioritate față de alte datorii, cum ar fi creditele bancare. Astfel, chiar dacă părintele are rate sau alte obligații financiare, plata întreținerii copilului rămâne obligatorie.
În situații grave, neplata repetată poate duce și la răspundere penală. De asemenea, pot fi suspendate anumite drepturi, precum permisul de conducere sau alte autorizații, în urma unei hotărâri judecătorești.
Părinții pot ajunge și la o înțelelegere amiabilă privind plata pensiei, însă pentru a avea valoare juridică, aceasta trebuie confirmată de instanță sau inclusă într-o hotărâre judecătorească.
Prin urmare, o pensie alimentară pentru 1 copil se stabilește în funcție de venitul pe care îl are părintele obligat la plată și a nevoilor reale ale minorului.