Ce sunt D-dimerii și ce înseamnă dacă sunt crescuți. Iată ce afecțiuni sunt asociate cu valorile mărite!

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

D-dimerii crescuți indică prezența unui proces activ de formare și descompunere a cheagurilor de sânge (fibrinoliză) în organism. Deși sunt un indicator important pentru tromboză venoasă profundă sau embolie pulmonară, valorile crescute nu diagnostichează o singură afecțiune și necesită investigații suplimentare pentru a determina cauza exactă.

D-dimerii sunt fragmente de proteine care apar în sânge atunci când cheagurile de sânge se formează și apoi se descompun. Astfel, valori crescute ale D-dimerilor pot indica faptul că în organism există un proces activ de coagulare și fibrinoliză. Această analiză este frecvent utilizată pentru a exclude sau a investiga afecțiuni precum tromboza venoasă profundă sau embolia pulmonară.

Ce sunt d-dimerii și ce înseamnă dacă sunt crescuți

D-dimerii sunt un indicator important în analizele de sânge, iar valorile crescute pot semnala prezența unor probleme de coagulare în organism. Deși nu indică întotdeauna o boală gravă, nivelurile mari necesită atenție și interpretare corectă de către medic.

10:00, 23 May 2026

FOTO Ce simptome apar când ai un cortizol mărit? Dr. Oana Cuzino explică cum se manifestă și cum îl poți reduce!

08:43, 15 May 2026

FOTO Cum știi că ai o inflamație în corp și ce analiză este recomandată? Iată ce soluții ai ca să o elimini!

Nivelurile crescute de D-dimeri pot apărea în mai multe situații, nu doar în cazuri grave. Printre cele mai frecvente cauze se numără tromboza (cheaguri de sânge), infecțiile, inflamațiile, intervențiile chirurgicale recente, traumatismele, sarcina sau chiar vârsta înaintată. De asemenea, valori crescute pot fi întâlnite în boli cronice sau în anumite tipuri de cancer.

Este important de știut că analiza D-dimerilor este foarte sensibilă, dar nu este specifică. Asta înseamnă că poate indica o problemă, dar nu spune exact care este cauza. De aceea, rezultatul trebuie interpretat împreună cu alte analize, simptome și investigații imagistice, cum ar fi ecografia Doppler sau tomografia computerizată.

Simptomele care pot însoți valori crescute de D-dimeri depind de cauza de bază. De exemplu, în cazul unei tromboze pot apărea durere și umflare la nivelul unui membru, iar în embolia pulmonară pot apărea dificultăți de respirație, durere toracică sau amețeli. În astfel de situații, este necesară evaluarea medicală de urgență.

Tratamentul nu se adresează valorii în sine, ci cauzei care a dus la creșterea D-dimerilor. Acesta poate include anticoagulante, tratament pentru infecții sau alte măsuri specifice afecțiunii diagnosticate.

În ce afecțiuni se efectuează analiza

Un test pentru dimerii D este folosit pentru a afla dacă aveți o tulburare de coagulare a sângelui. Aceste tulburări includ:

Tromboza venoasă profundă, cu formarea unui cheag de sânge adânc în interiorul unei vene. Aceste cheaguri afectează de obicei membrele inferioare, dar evenimente trombotice se pot întâmpla și în alte părți ale corpului.

Embolie pulmonară, un blocaj al unei artere din plămâni. De obicei, se întâmplă atunci când un cheag de sânge dintr-o altă parte a corpului se desprinde de endoteliu și se deplasează către plămâni. Cheagurile din tromboza venoasă profundă sunt o cauză frecventă a emboliei pulmonare.

Coagulare intravasculară diseminată, o afecțiune care determină formarea unor multiple cheaguri de sânge. Se pot forma în tot sistemul vascular, provocând leziuni ale organelor și alte complicații grave. Coagularea intravasculară diseminată poate fi cauzată de leziuni traumatice, anumite tipuri de infecții bacteriene sau virale sau în cancer.

Accident vascular cerebral, cu blocarea  alimentării cu sânge a creierului.

Este posibil să aveți nevoie de un test D-dimer dacă aveți simptome ale unei tulburări de coagulare a sângelui, cum ar fi tromboza venoasă profundă, embolie pulmonară sau vă confruntați cu infecția SARS-Cov-2 .

Așadar, D-dimerii crescuți pot indica un proces de coagulare activ în organism, dar nu reprezintă un diagnostic în sine. Este esențial ca rezultatul să fie interpretat de un medic, mai ales dacă este însoțit de simptome sugestive, pentru a stabili cauza exactă și tratamentul adecvat.