Ce trebuie obligatoriu să faci pe 14 septembrie, de Înălțarea Sfintei Cruci

Pe 14 septembrie, creștinii din întreaga țară marchează Înălțarea Sfintei Cruci, o sărbătoare de mare însemnătate religioasă, care amintește de simbolul central al credinței creștine.

Această zi nu este importantă doar din perspectiva religioasă, ci și culturală, fiind considerată în tradiția populară un moment care anunță sfârșitul verii și începutul toamnei. În folclor, 14 septembrie este cunoscută sub denumirile de Cârstovul Viilor și Ziua Șarpelui, ambele legate de ritmurile naturii și ale agriculturii. Prima denumire este mai frecvent întâlnită în regiunile viticole, semnalând începutul culesului strugurilor, în timp ce cea de-a doua este asociată cu retragerea reptilelor în vizuini și pregătirea lor pentru hibernare.

Ce trebuie obligatoriu să faci pe 14 septembrie, de Înălțarea Sfintei Cruci

În mediul rural, obiceiurile păstrate de generații întregi au o puternică componentă ritualică și protectoare. Se spune că, înainte de a se ascunde pentru iarnă, șerpii se adună laolaltă și se încolăcesc, formând o „piatră nestemată”, despre care se crede că are puteri vindecătoare pentru toate bolile. De asemenea, în această zi se culeg ultimele plante de leac din câmp și grădină, precum boz, micșunele, mătrăgună sau năvalnic. Acestea sunt duse la biserică, alături de buchete de flori și busuioc sfințit, pentru a fi binecuvântate. Plantele astfel sfințite se păstrează în casă, lângă icoane sau în locuri ferite, și sunt folosite în medicina populară pentru vindecarea bolilor sau în ritualuri de dragoste.

Busuiocul sfințit are multiple întrebuințări: se pune în vasele cu apă ale păsărilor pentru a le proteja de boli, în lăutoarea fetelor pentru a le păstra părul sănătos și la streșinile caselor pentru a alunga relele, în special trăsnetele. În Bucovina, de Ziua Crucii, oamenii obișnuiesc să atârne cruci de busuioc sfințit pe ramurile pomilor fără rod, crezând că astfel vor avea parte de o recoltă bogată în toamna următoare.

Tradițiile legate de Înălțarea Sfintei Cruci

Tradițiile legate de Înălțarea Sfintei Cruci includ și ritualuri agricole și gospodărești. În această zi, se spune că „se închide pământul”, adică se ascund insectele, reptilele și plantele lăsate la lumină în primăvară. Preotul sfințește viile și butoaiele de vin, pentru ca gospodarii să se bucure de o recoltă bogată în viitor. Strugurii rămași pe ultima tufă de vie nu se culeg și sunt considerați ofrandă pentru păsările cerului, fiind numiți popular „strugurii lui Dumnezeu”. În serile culesului, oamenii fac focuri din vița uscată, în jurul cărora petrec cu mâncare, băutură și muzică. Monedele și cruciulițele sfințite în această zi sunt păstrate în portofel, pentru a aduce belșug și spor în muncă.

În privința obiceiurilor alimentare și spirituale, tradiția recomandă post negru și interzice consumul de usturoi, nuci, prune sau pește, precum și munca fizică, pentru a evita ghinionul sau primejdiile. De asemenea, se spune că nu este voie să se consume nuci în ziua sărbătorii, chiar dacă este începutul culesului, deoarece miezul are forma unei cruci. Semnele naturii sunt interpretate ca previziuni: dacă va tuna în această zi, se crede că toamna va fi lungă, iar dacă ciorile se adună în garduri, bruma va cădea devreme.

Astfel, Înălțarea Sfintei Cruci combină tradiția religioasă cu superstiții și obiceiuri populare, fiind un prilej de credință, reflecție și legătură cu ritmurile naturii și activitățile agricole, păstrând vii credințele străvechi ale comunităților rurale.