Cele mai cunoscute icoane ale Maicii Domnului și semnificația lor. Care sunt icoanele făcătoare de minuni

Există numeroase icoane închinate Maicii Domnului, fiecare având o semnificație specială, înfățișând-o în diverse ipostaze și roluri pe care le-a avut Fecioara Maria în religia creștină.

Maica Domnului, de-a lungul secolelor, a fost portretizată în diferite ipostaze, atât alături de Iisus, cât și împreună cu alte figuri emblematice ale creștinismului, fiecare având semnificația sa specială și purtând un nume din greaca veche. Află în rândurile următoare ce semnificație are fiecare icoană.

RomaniaTV

Bolojan a semnat decretul, intră în vigoare după publicarea în Monitorul Oficial. Legea se aplică în toată România

Observatornews.ro

Moment istoric: au început săpăturile la cel mai mare proiect energetic al României, Neptun Deep

Icoanele Maicii Domnului și semnificația lor

De-a lungul secolelor de creștinism, s-au conturat mai multe modele de icoane închinate Maicii Domnului, fiecare purtând un nume din limba greacă veche. Aceste reprezentări, păstrate cu fidelitate de iconari, sunt folosite și în zilele noastre, continuând să inspire evlavia și rugăciunea credincioșilor. Fiecare creștin ar trebui să cunoască ipostazele Maicii Domnului din icoane, să le înțeleagă semnificațiile și să reflecteze la puterea pe care a primit-o Fecioara Maria, la calitățile ei ca mamă, ocrotitoare și mijlocitoare a credinței.

Una dintre cele mai cunoscute icoane este Hodighitria, numită și „Călăuzitoarea”. În această reprezentare, Fecioara Maria îl ține în brațe pe Pruncul Iisus și arată spre El, Cel care este călăuza oricărui creștin în drumul spre Dumnezeu. Se spune că acest model de icoană ar fi fost inspirat din primele reprezentări pictate de Sfântul Luca, iar numele său derivă din cuvântul grecesc hodigos, care înseamnă „călăuză”.

Alături de aceasta, se află icoana Eleusa, denumită și „Mila Afectuoasă”. În această imagine, Maica Domnului îl ține în brațe pe Fiul ei, care își îndreaptă fața spre ea și își sprijină o mână pe gâtul sau pe umărul ei. Prin această reprezentare, Maria simbolizează Biserica și comuniunea dintre Dumnezeu și oameni, o iubire profundă care poate fi dobândită prin intermediul unui apropiat al credinței, în acest caz, prin Maica Domnului.

O variantă a acestei icoane este Glikofilusa, numită și „Dulcea-sărutare”. În această imagine, Pruncul Iisus își lipește fața de cea a Maicii Sale într-un gest plin de tandrețe și iubire. Sărutul sfânt pe care i-l oferă Mântuitorul este promisiunea vieții veșnice în Împărăția lui Dumnezeu.

O altă reprezentare semnificativă este Panakranta, cunoscută ca „Milostiva”. În această icoană, Maica Domnului este așezată pe un tron regal, avându-l pe Pruncul Iisus în poală, ambii privind solemn înainte. Tronul simbolizează slava divină la care Maria a fost înălțată, fiind singura ființă pământească desăvârșită, veghetoare împreună cu Hristos asupra lumii.

Cum arătau cele mai vechi reprezentări ale Fecioarei Maria

O altă reprezentare este Agiosortissa, sau „Mijlocitoarea”. Aici, Maica Domnului este pictată singură, din profil, cu mâinile ridicate în rugăciune. Privirea îi este îndreptată spre stânga, acolo unde, de obicei, se află o icoană separată a Mântuitorului. Prin această imagine, Maica Domnului mijlocește pentru oameni, rugându-se pentru mântuirea lor.

O altă icoană reprezentativă este Oranta, sau Panagia, cunoscută și sub numele de „Rugătoarea”. În toate icoanele, chipul Maicii Domnului este blând, plin de pace și iubire, fie că este aplecat asupra celui care se roagă, fie că privește spre Pruncul Sfânt. Acest portret nu este o simplă convenție artistică, ci are la bază mărturii vechi despre felul în care arăta și se purta în realitate Fecioara Maria.

Unul dintre cele mai prețioase portrete ale Maicii Domnului se află în scrierile lui Dionisie Areopagitul, un contemporan al ei, care a avut privilegiul de a o vizita în casa Sfântului Ioan Evanghelistul. Acesta o descrie ca fiind o femeie înaltă și zveltă, cu mâini delicate și fața ovală, ușor alungită. Ochii săi erau ca măslinele coapte, iar purtarea sa radia o frumusețe interioară deosebită. Deși era o persoană smerită și retrasă, cei din jur o căutau pentru sfat și alinare. Dionisie a fost profund impresionat de delicatețea și noblețea ei, spunând că, dacă nu ar fi știut că nu este Dumnezeu, s-ar fi închinat înaintea ei ca unei divinități. Purta culorile fecioarelor, roșu și vânăt, și îmbina tăcerea cu o activitate neobosită, într-o armonie care depășea înțelegerea omenească.

Astfel, icoanele Maicii Domnului nu sunt simple reprezentări artistice, ci imagini ale unei prezențe sfinte care a marcat profund istoria credinței. Ele ne arată nu doar măreția și mila Maicii Domnului, ci și puterea rugăciunii și a iubirii divine. Privind aceste icoane, creștinii din toate timpurile au găsit alinare, speranță și călăuzire spre Împărăția lui Dumnezeu.